Se afișează postările cu eticheta #Greene. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta #Greene. Afișați toate postările

Graham Greene

⧫ Puterea și gloria


Într-un Mexic în care s-a stârnit o prigoană sălbatică împotriva preoților catolici, un ultim reprezentant al bisericii, urmărit de poliție și de un vânător de recompense, se luptă cu propria lui frică și lașitatea încercând să-și împlinească menirea. Vinovat în fața Cerului că și-a încălcat toate jurămintele sfinte, dar hotărât să nu cedeze și să lupte până la capăt, Popa Țuică va încearca din răsputeri să găsească o cale de salvare.

Născut în Carmen, tinerel și cu ambiții deșarte, după ce a fost hirotonisit și numit preot paroh în Conception, preotul a sperat că va putea părăsi comunitatea săracă pentru o viață de huzur în capitala Mexicului, iar visurile unei glorii nemeritate l-au amețit până într-atât încât a uitat de sfințenie și de rostul lui de a tălmăci învățăturile creștine pentru credincioșii veniți să-i ceară îndrumare sau puțină încurajare. Urând sărăcia ca pe un delict, preotul a încercat să o alunge cu înghițituri din ce în ce mai mari de vinars, iar când a simțit că băutura îi lua mințile, era deja târziu, devenise alcoolic. Supărat pe el și pe întreaga lume pentru patima îmbătătoare și renumele căpătat, Popa Țuică a mai călcat o dată strâmb.

Răvășit de patimi și neînțeles de oameni, scârbit de spovedaniile în timpul cărora asculta, la nesfârșit, aceleași păcate repetate, mărturisite iar și iar, dar neîndreptate și nepocăite, preotul a căutat alinare în brațele unei femei. Amant o singură dată într-o relație de șapte minute, preotul a primit în schimbul nevoii lui de a simți căldura altui trup, o pedeapsă pentru întreaga viață. Copila născută de femeia iubită doar câteva minute, va crește știind că tatăl ei este preot și îl va urî cu toată ființa ei cu mult înainte de a-l cunoaște. Peste ani, atunci când preotul și fetița vor sta față în față, Popa Țuică va fi uimit de răutatea nedreaptă a copilei și neputincios, o va abandona în sărăcie și necunoaștere, la fel cum procedase cu maică-sa cu șapte ani în urmă.

Trecut bine de prima tinerețe, preotul scăpase de iureșul nebun al stâpânirii fără să fi depus vreun mare efort. Considerat bețiv, deci nedemn de a fi luat în considerare, Popa Țuică fusese ignorat de poliție până ce rămăsese singur preot catolic în viață, vinovat că aparține unei religii creștine, incompatibile cu un progres impus cu forța, amenințat de povețele și pildele ascultate de bunăvoie, în biserici, de credincioși. Iar când nu a mai putut fi ignorat, preotul a fost dat în urmărire, iar pentru prinderea lui s-a oferit o recompensă. Avertizat de oamenii care i-au recunoscut chipul pe afițele lipite în piețe publice, preotul a încercat să fugă peste graniță.

Scăpat ca prin minune din mâinile locotenentului care l-a prins de două ori, dar nerecunoscându-l, i-a dat drumul, Popa Țuică va fi lovit, apoi trimis la închisoare și eliberat, și va reuși să fugă din Mexic frământat necontenit de gândul că i s-a dat un har în dar, de care nu a știut cum să se folosească pentru a-i ajuta pe oamenii aflați în nevoie. În lungul lui drum către libertate, conștient de jurământele încălcate, preotul va căuta să înțeleagă care a fost rostul acestor încercări pe care n-a reușit să le depășească. Fugar, flămând, nedormit și hăituit de poliție și de un vânător de recompense, preotul va fi ajutat de oameni complet necunoscuți și va pricepe, într-un târziu, că ajutându-i pe ceilalți, se poate salva pe sine.

După ce a trecut fraudulos granița, se va întoarce în Mexic și va intra de bunăvoie într-o capcană întinsă de vânătorul de recompense. Prins de poliție la căpătâiul unui muribund, preotul va fi închis, judecat și dus cu forța în fața unui pluton de execuție. În ultima lui noapte trăită în genunchi și în rugăciune, preotul își va revedea întreaga viață, cu rele și cu bune, va înțelege care i-a fost menirea și va păși în fața morții senin, împăcat cu sine și iertător față de greșelile puterii. Uimit de cuvintele și înțelepciunea preotului, locotenentul care a făcut orice pentru a duce la bun sfârșit ordinul primit, va fi dezamăgit de fapta sa și se va îndoi de alegerea făcută. Netulburate sau neștiutoare, la ora la care un om nevinovat se va jertfi pentru credință, multe alte vieți neștiute își vor depăna destinul continuându-și rutina zilnică sau sperând la un nu știu ce diferit.

„Se gândi la incomensurabila distanță pe care o străbate omul – de la primul titirez la patul acesta în care zăcea, strângând în mâini sticla de vinars. Iar pentru Dumnezeu nu era decât o clipă. Chicoteala copilului și primul din păcatele de moarte zac laolaltă, mai aproape ca două clipiri de pleoapă.” (Graham Greene, Puterea și gloria, p.101)
Magda Lungu, 25 aprilie 2020

Graham Greene – „Puterea și gloria”
Editura Polirom, 2016, 328 pagini
Traducere din limba engleză de Alexandru Vlad

Colecția TOP 10+ ⊰ 1 » ... » 100 » ... » 200 » ... » 300 » ... » 400 » ... » 500 » ... » 600


Graham Greene

⧫ La drum cu mătușă-mea


Apărută pe neașteptate la înmormântarea surorii mai mari, după o absență de mai bine de o jumătate de secol din viața familiei Pulling, nonconformista mătușă Augusta, o femeie de șaptezeci și cinci de ani, îi întoarce cu susul în jos viața nepotului, un bărbat trecut de cincizeci de ani, necăsătorit și ieșit la pensie cu doi ani în urmă. Fost director de Bancă, tipicar și lipsit de imaginație, dar fermecat de efervescența mătușii, nepotul este antrenat de septuagenara Augusta într-o serie de călătorii pline de peripeții, în care se va întâlni cu personaje excentrice și la capătul cărora va afla secretul cel mai bine păzit al propriei sale familii.

Deși surori, Augusta și mama fostului director de Bancă, Henry Pulling, nici nu s-au vizitat prea des, nici nu și-au scris săptămânal după s-a născut băiatul. Autoritară și puritană, mama lui Henry n-a suportat libertinismul surorii cu unsprezece ani mai tânără și a ținut-o departe de copil, iar soțul, tatăl lui Henry, nu a avut nimic împotrivă. Cu urna din oțel negru în brațe, primită după ceremonia de incinerare, și cu mătușa pe care nu a văzut-o ani de zile, alături, Henry nu a putut să nu remarce diferența colosală dintre temperamentele și caracterele celor două surori. Spontană și dezinvoltă, deși îmbrăcată într-o ținută regală, mătușa Augusta l-a cucerit imediat prin felul direct în care i s-a adresat, sărind de la un subiect la altul cu viteza cu care ar fi sărit un copil coarda. Imediat după ceremonie, ghicind că nepotul n-ar vrea să se întoarcă într-o casă goală, l-a invitat să o însoțească la ea acasă.

Situat într-un cartier marginaș al orașului, deasupra unui local zgomotos, apartamentul mătușii Augusta, înzorzonat cu obiecte de un gust îndoielnic, i-a stârnit imediat nepotului o groaznică durere de cap, iar apariția valetului negru l-a șocat de-a binelea. Atletic și de vârstă mijlocie, încins cu un șorț dungat, Wordsworth a îndeplinit imediat dorințele mătușii, le-a servit celor doi două whisky-uri, dar felul în care i s-a adresat stăpânei a dat de înțeles că relația dintre cei doi depășește granița strict profesională. Prea obosit să-și bată capul cu viața personală a Augustei, Henry și-a scurtat cât a putut de mult vizita și a plecat spre casă, nu înainte de a se întoarce din drum pentru a-și recupera urna cu cenușa maică-sii, uitată din greșeală în bucătărie.

La câteva zile după vizita în apartamentul mătușii, la ușă i-a sunat poliția, care i-a cerut urna. Șocat de cererea polițiștilor și inocent ca un prunc, fostul director de Bancă predă urna poliției, iar peste doar câteva zile află că Wordsworth scosese aproape toată cenușa, iar în locul ei pusese canabis, după care, căutat și el de poliție, fugise de-acasă. Nedumerit, Henry i-a cerut explicații mătușii. Senină de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, mătușa Augusta i-a răspus că nu se poate lipsi de Wordsworth, drept pentru care l-a invitat să o însoțească, pe bani ei, într-o vacanță la Istanbul, unde credea că s-ar fi putut ascunde. În clipa în care Henry a acceptat să plece de-acasă la drum cu mătușă-sa, a început aventura.

Fostă dansatoare, cu un farmec aparte și o eleganță care stârnea gelozii, amestecată de tânără în fel de fel de afaceri dubioase și posesoarea unei averi imense, mătușa Augusta și-a plimbat nepotul prin două capitale și o țară mică din America de Sud, dar nu pentru a-l găsi pe Wordsworth, așa cum l-a lăsat pe Henry să creadă, ci pentru a da de urma unui fost iubit, domnul Visconti, un om de afaceri urmărit internațional pentru trafic cu obiecte de artă. Expertă în a câștiga încrederea celor pe care-i cumpăra cu bani sau îi salva de falimente, mătușa Augusta cunoștea oameni din toate categoriile sociale, de la papi la bandiți, și îl arată lui Henry, pe viu, o lume pestriță, care îl sperie și-l atrage, deopotrivă. Trecând în câteva luni, alături de mătușă-sa, prin aventuri la care nici n-a visat în cei cincizeci de ani în care s-a mulțumit cu o existență anostă, Henry începe să dea de gustul unei altfel de vieți. La timp pentru a afla secretul bine păzit al familiei Pulling.

Psihologic, polițist și de aventuri, romanul La drum cu mătușă-mea, deși pare, în primele capitole, că ar urmări destinul mătușii Augusta, din momentul desprinderii de familie și până în ziua înmormântării surorii mai mari, urmărește, de fapt, descoperirea identității celei care l-a născut pe Henry, a mamei lui adevărate. Aproape de sfârșit, misterul este elucidat, dar până acolo,povestea este savuroasă, condimentată cu umor din plin și suspans.

„Loialitatea față de o persoană atrage în mod inevitabil o acceptare a tuturor imperfecțiunilor sale, până și a spiritului de șicană, care nu-I lipseau mătușiii mele. Mă întrebam dacă nu cumva folosise și cecuri false sau chiar spărsese o bancă, iar gândul acesta mă făcea să zâmbesc...” (Graham Greene, La drum cu mătușă-mea, p.241)
Magda Lungu, 19 aprilie 2019

Graham Greene – La drum cu mătușă-mea
Editura Polirom, 2013, 368 pagini
Traducere din limba engleză de Petre Solomon

Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
1 » ... » 100 » ... » 200 » ... » 300 » ... » 400 » ... » 500 » ... » 600 » ... »


Graham Greene

⧫ Sfârșitul unei iubiri


Impresionantă și neobișnuită, povestea de dragoste adulterină dintre scriitorul Maurice Bendrix și Sarah, soția lui Henry Miles, se desfășoară în Anglia, aproape de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Părăsit brusc și inexplicabil de Sarah, după patru ani nebuni în care cei doi îndrăgostiți au riscat totul pentru a fi împreună, Maurice caută să înțeleagă de ce femeia vieții lui a renunțat pe neașteptate la o legătură care i-a unit atât de profund.

Maurice Bendrix i-a cunoscut pe Sarah și Henry Miles la Londra, în 1939, anul în care tânărul scriitor a avut nevoie de o documentare serioasă pentru ultimul său roman, în care personajul principal urma să fie un funcționar de stat de rang superior. Optând pentru cea mai bună variantă de documentare, după ce a cunoscut-o pe doamna Miles la o petrecere și au schimbat câteva cuvinte despre lecturi și scriitori, Maurice a invitat-o pe Sarah la un restaurant, cu gândul de a strecura în conversație câteva întrebări referitoare la viața de familie a importantului subsecretar în Ministerul Pensiilor. Foarte încântată că cineva îl lua pe Henry în serios, Sarah a răspuns cu sinceritate întrebărilor scriitorului, dar s-a întristat când a aflat că, de fapt, rostul lor era construirea unui personaj fictiv al unui roman care va fi publicat imediat ce va fi terminat.

Acest joc periculos pentru Maurice și dezamăgitor pentru Sarah, lansat de scriitor în seara primei cine, o va răni cumplit pe doamna Miles, în următorii ani în care va încerca din răsputeri să se împartă între o căsnicie anostă, dar odihnitoare, și o iubire la început hrănitoare, apoir din ce în ce mai răutăcioasă și mai obositoare. Loială unui soț inofensiv, îndrăgostită de Maurice și necăjită în permanență de geloziile închipuite ale scriitorului și de cuvintele usturătoare cu care o împroșca doar pentru a-și calma nervii întinși la maximum, blânda și încântătoarea Sarah a fost nevoită să învețe cum să se ferească de săgețile lui otrăvitoare. Neîncorporat din cauza unei infirmități la un picior, celebru și cu un ego imens, Maurice Bendrix a îndepărtat-o pe Sarah din viața sa treptat, fără a pricepe că dragostea lor, otrăvită în fiecare zi și cu fiecare ceartă, moare câte puțin.

Din ce în ce mai nemulțumită de discuțiile care nu-și avea rostul, Sarah a început să înlocuiască întâlnirile amoroase cu programări la dentist, ore la coafor, musafiri invitați la ea acasă și orice alte activități plăcute ei sau utile soțului, care o țineau departe de brațele amantului, dar și de reproșurile lui. Ridicol, nedemn și bolnav de gelozie, Maurice a interpretat greșit absențele motivate ale amantei, considerând că în viața ei atât de plină, locul său de onoare era asigurat. Și iată că, în prima noapte din iunie a anului 1944, un raid aerian și explozia unei bombe aruncate peste casa de alături o conving pe Sarah să se despartă de Maurice, brusc și inexplicabil. În toți anii care au urmat exploziei, chinuit de amintiri și regrete, oricât de mult a încercat scriitorul să dea de urma fostei iubite, Sarah Miles nu a mai fost de găsit.

Doi ani mai târziu, într-o noapte întunecată și umedă din ianuarie 1946, Maurice Bendrix se întâlnește întâmplător cu Henry Miles și îl ajută într-o poveste încâlcită, cu detectivi particulari și un mentor religios, cu speranța nemărturisită de a o reîntâlni pe Sarah. Bănuind că soția sa și scriitorul au fost cândva amanți, fostul subsecretar, ajuns între timp ministru, le înlesnește celor doi revederea numai că, de acestă dată, Sarah nu mai este dispusă să reia o legătură veche, dar ca și prima dată, nu îți justifică alegerea. În schimbul ajutorului oferit ministrului, Maurice primește din partea detectivului un jurmal al doamnei Miles din care află, cu stupoare, că el și numai el a fost singura iubire a unei femei măritate cu un alt bărbat, care l-a părăsit în noaptea exploziei pentru că a jurat în fața lui Dumnezeu că renunță la dragostea adulterină în schimbul vieții bărbatului iubit și nicidecum din cauza certurilor lor frecvente sau a vinovăției.

Pe deplin lămurit și ușurat că a fost iertat și iubit chiar și atunci când nu o merita, sau mai ales atunci, Maurice Bendrix o urmărește pe Sarah prin Londra, încearcă să o convingă să-l părăsească pe Henry și să se căsătorească cu el, Sarah îi promite orice numai de dragul de a scăpa de insistența bărbatului, apoi îl lasă cu speranța, se întoarce acasă și se îmbolnăvește de o răceală zdravănă, care îi găbește sfârșitul. Șocați de moartea fulgerătoare a tinerei, Bendrix și Miles sunt obligați să se ocupe de înmormântare și să împlinească ultima dorință a doamnei Miles. Deși ambii bărbați ar fi putut jura că au cunoscut-o foarte bine, nici unul dintre ei nu a știut să răspundă atunci când au fost întrebați în care dintre religii a fost crescută Sarah. Acest extemporal macabru, la care Bendrix și Miles nu au obținut o notă de trecre, i-a convins pe amândoi că, de fapt, deși au avut-o aproape atâția ani, nici unul dintre ei n-a fost curios să afle ce și-a dorit și cine a fost cu adevărat, iubita lor Sarah. Apropiați de suferința comună și de răspunsurile neștiute la întrebările vieții, Maurice și Henry se mută după înmormântare împreună, în casa ministrului, și încearcă să devină prieteni, așa cum și-ar fi dorit Sarah dacă ar mai fi trăit.

„Când am început să aștern pe hârtie povestea noastră, am fost convins că scriu o mărturisire despre ură, dar, cumva, ura s-a pierdut și tot ce știu este că, în ciuda greșelilor și a inexactităților din vorbele sale, ea a fost mai bună decât noi toți.” (Grahan Greene, Sfârșitul unei iubiri, p.175)
Magda Lungu, 10 martie 2019

Graham Greene – Sfârșitul unei iubiri
Editura Polirom, 2013, 264 pagini
Traducere din limba engleză de Doina Cerăceanu

Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
1 » ... » 100 » ... » 200 » ... » 300 » ... » 400 » ... » 500 » ... » 600 » ... »