De vorbă cu tine

⧫ De vorbă cu tine

Pentru că a venit momentul să răspund întrebărilor Cine? Ce? Unde? Când Cum? și De ce?, am ales o variantă pe care o consider cea mai potrivită și care, chiar dacă nu va pune capăt tuturor neînțelegerilor, vrea să convingă că nu am nimic de ascuns și sunt deschisă oricărui dialog constructiv.

Ideea acestui blog de carte mi-a venit în iarna anului 2004. Tânăr inginer pe atunci, absolventă magna cum laude a Facultății de Inginerie Chimică din Iași, promoția 1997, mamă a doi băieți frumoși și deștepți, fără părinți sau alte rude apropiate și cu șapte locuri de muncă schimbate în tot atâția ani m-am întrebat, pe bună dreptate, ce vreau eu de la viață și ce mă împlinește cu adevărat. Pasionată din copilărie de literatură, lectură și matematică, iar mai târziu, în adolescență, de informatică, mi-am imaginat cum ar arăta un blog de carte pe care l-am denumit, deloc întâmplător, Lumea mea în culori.

Zece ani mai târziu, în 2014, după alți trei ani de facultate, Informatică la Bacău, promoția 2010, ideea unui blog de carte era tot acolo, în mintea mea, nu îi dădusem drumul să zboare pentru că îmi lipseau resursele necesare. Ocupată până peste cap, de luni până vineri, cu un serviciu foarte solicitant, în care zi de zi aveam de învățat lucruri noi, iar acasă mamă pentru cei mici și angajată non-stop în fel de fel de treburi gopspodărești consumatoare de timp și de nervi, mi-au trebuit alți trei ani să schițez, pe hârtie, aidoma oricărui administrator de platformă online, un proiect de blog de carte atractiv, care să conțină informații utile cititorilor, scriitorilor și publicului interesat de lectură și literatură și să mă conving că în jurul meu nu există persoane interesate să muncească cot la cot cu mine, voluntar, la un proiect care la momentul respectiv știam exact de unde pleacă, dar nu aveam nicio idee unde ar fi putut să ajungă sau în cât timp.

În 2018 am pornit la drum singură, cu elan, dar domol, pas cu pas, onorând invitațiile primite la lansările de carte și evenimente literare unice în România, despre care auzisem sau citisem pe alte bloguri, în ziare sau în revistele literare. În paralel, am început să colaborez cu scriitori renumiți, cunoscuți în țară și peste hotare, cu distinși critici literari, blogări de carte cu o vastă experiență în spate, jurnaliști culturali, traducători din engleză, franceză, rusă, chineză etc. în limba română sau redactori de reviste literare și să scriu mici recenzii, nu critică de întâmpinare sau critică literară, despre cărțile citite ca simplu cititor, nu ca un critic sau ca un scriitor, și cumpărate de mine, online sau offline, cu banii puși deoparte din salariul ce mi se cuvine pentru munca începută la 18 ani și continuată exemplar, fără absențe nemotivate și cu două concedii medicale pe deplin justificate în toți acești ani, deși sufăr din copilărie de astm bronșic și alergii la praf, polen, alimente și venin, plus o parodontoză netratabilă, stârnită la douăzeci și patru de ani și ținută sub control cu un regim alimentar strict și un stil de viață pe care mi-l doresc echilibrat, nu zbuciumat.

În 2022, după cinci ani de muncă într-un ritm nebunesc, timp în care am citit și recitit de mai multe ori aceeași carte, după care am scris și am rescris minirecenziile publicate pe blog, ambele activități ocupându-mi tot timpul liber, adică toate după-amiezile sau serile, eventual și nopțile, sfârșiturile de săptămână și zilele de sărbătoare, de care mă mir sincer pentru că nu mă credeam în stare, am atașat blogului Lumea mea în culori, cum e și normal, conturile de instagram și de facebook/meta, cândva personale, care au căpătat automat profil de Blogger, încadrat ca atare de platforma facebook/meta, ambele dedicate exclusiv autorilor și promovării de carte. Am făcut acestă precizare pentru că, deși am scris de nenumărate ori pe facebook/meta, pe instagram și pe blog sau am spus în interviuri sau alte discuții non-literare că nu sunt membru de partid, nu fac lobby pentru niciun partid și mă interesează politica doar ca simplu cetățean cu drept de vot, nu scap nicicum de agasantele cârâieli, scârțâieli, ghionturi, apropouri, hămăieli, miorlăieli, injurii pe față sau mai voalate, mesaje cu amenințări nejustificate și telefoane diurne sau nocturne de la numere private.

Deși dezinteresați de lectură și literatură sau cu alte preocupări decât cele înainte menționate, non-cititorii din spatele conturilor private de facebook/meta și instagram, cu pseudonume sau identități false mă șicanează cu mesaje deranjante, de dragul de a-și face simțită prezența sau pentru că li se pare, deși scriu despre cărți, o scurtă prezentare, minirecenzii sau rezumate, că am ceva cu persoana lor. Am avut o perioadă tare ciudată, pe care sper să o fi depășit, în care am fost luată la întrebări sau agresată verbal sau fizic, vezi mai sus, pentru o postare din care cineva care nu a citit cartea la care fac referire, a înțeles sau a vrut să înțeleagă cu totul și cu totul altceva. Spre surprinderea mea, am fost hărțuită de oameni cu conturi private false, pe care le-am blocat, dar care știu ce postez pe facebook/meta și instagram, fiind informați în timp utiil de alți oameni, care, deși nu sunt în lista mea și nu reacționează în niciun fel la postările mele cu cărți, mă urmăresc în mod constant.

Depășind cu eleganță aceste mici neajunsuri, deși, recunosc, am fost tentată, și nu doar o dată, să renunț la blog din cauza hărțuielilor și pentru că nu-mi place ca altcineva, oricine ar fi, să-și bată joc de munca mea, insist iar și iar, pentru clarificarea neînțelegerilor, că blogul de carte Lumea mea în culori este proiectul meu de suflet, care începe să capete contur după ani de muncă istovitoare, realizat în timpul meu liber, pe banii mei, și că nu datorez nimănui nimic pentru că mi-am onorat toate contractele. Și ca să închei acestă mică prezentare într-o notă optimistă, le mulțumesc doamnelor, domnișoarelor și domnilor care mi-au fost alături de la începutul începuturilor, cu un sfat, o sugestie, un zâmbet sau o mână de ajutor întinsă la momentul potrivit, atunci când, din neatenție, oboseală sau prea multă presiune acumulată, m-am poticnit.

Magda Lungu, 01 martie 2026

Tweet