⧫ Tu și alte femei
Roman al scurtelor iubiri eterne, Tu și alte femei este povestea sensibilului Cosmin, care caută în fiecare femeie dragostea adevărată și speră, de fiecare dată, că aleasa inimii îi va împărtăși sentimentele și nu-l va părăsi niciodată. Părăsit în adolescență fără niciun regret de Iulia, Cosmin se îndrăgostește de-a lungul vieții de tot felul de femei, brunete, blonde sau roșcate, frumoase sau urâte, timide, îndrăznețe sau emancipate, dar nu rămâne cu niciuna dintre ele din cauza geografiei care separă nemilos doi oameni sau a istoriei zbuciumate, plină de războaie sau conflicte iscate din senin, care nu ține seama de dorurile sau speranțele omenești.
Cu mult înainte de apariția lui Cosmin în această lume, bunicul Mihai și bunica Liza, o femeie de o frumusețe rară, cu ochi albaștri și o talie de viespe, pe care o vorbeau de rău toate nevestele din sat pentru că la nunți și botezuri era dansată și curtată de toți bărbații, și-au găsit să se certe taman în ziua în care au început bombardamentele rușilor. Turbat de gelozie din cauza unui prieten din copilărie care îi făcea ochi dulci Lizei deși femeia se ferea atât cât putea din calea lui, bunicul Mihai și-a beștelit nevasta aruncându-i în față vorbe grele, pe care le-au uitat amândoi atunci când au fost ridicați de acasă, aruncați într-un camion și deportați în Siberia. Rămași fără părinți, copiii Lizei și ai lui Mihai au fost găsiți de o străină și duși la un orfelinat din Tighina unde au stat zece ani până când li s-au întors părinții din Siberia și i-au luat acasă.
Tatăl lui Cosmin, îndrăgostit până peste cap de Margareta Pavlovna, o învățătoare tânără și îngrozitor de frumoasă, i-a închiriat dăscăliței o cameră în căsuța de vară de la el din curte și a trăit cu ea până când Margareta l-a cunoscut pe Ștefan, un văr de-al doilea, și s-a mutat la el acasă. După numai o lună, Ștefan Moldovanu a fost înrolat în armata sovietică și trimis în Afganistan de unde s-a întors într-un coșciuc de zinc. După înmormântare, învățătoarea a plecat din Flutura, iar tatăl lui Cosmin s-a împăcat cu soția și a rămas acasă. Destul de mărișor, Cosmin a urmărit întreaga poveste, dar n-a reușit să o înțeleagă decât peste cinci ani când s-a îndrăgostit de Iulia. Crescută doar de mamă după ce tatăl ei, un fotbalist cu un talent ieșit un comun, a murit, Iulia a fost iubita lui Cosmin în perioada în care adolescentul a fost cel mai bun jucător al echipei, iar după ce și-a rupt piciorul în timpul unui meci din semifinale, a fost operat și I s-a spus că nu va mai putea juca fotbal niciodată, l-a părăsit fără niciun regret și fără nicio explicație.
Bolnav de dorul Iuliei, Cosmin și-a revăzut fosta iubită în anii studenției, dar dragostea dintre cei doi tineri, un șir nesfârșit de împăcări, atunci când Iulia avea nevoie de ajutor, și despărțiri, ori de câte ori femeia cunoștea pe altcineva cu un viitor mai promițător, n-a rezistat. În pauzele de Iulia, bătut cu pumnii și picioarele în plină stradă, dat afară din căminul studențesc pentru că a fost prin fumând sau martor mut al disparițiilor misterioase ale colegelor răpite de găștile care făceau legea în Chișinău, Cosmin își vede de școală, participă la cencaluri de poezie, scrie pome și proze și speră că într-o zi va găsi pe cineva care să-l iubească pentru ceea ce este, nu pentru ce ar putea fi. După moartea Iuliei și a Taniei, ambele surori gâtuite de Aurel, un fost iubit al Iuliei, Cosmin încearcă să-și găsească liniștea alături de Nina, Oksana, Livia sau Beatrice.
Fericit ocazional, atât de rar și ațât de puțin încât, de cele mai multe ori, are senzația că visează, Cosmin este și pe plan profesional, și în viața particulară, pur și simplu spulberat de războaie, foamete, răzbunări între bande și conflictele care par că nu se mai termină, dar nu renunță la speranța că într-o zi își va găsi în acestă lume de o violență greu de imaginat, locul potrivit. Accentuând dramatic disperarea bărbatului Cosmin, Mircea sau Dumitru, care caută la nesfârșit femeia potrivită, dar și neputința urmașelor Evei care se plâng că sunt nefericite neavând puterea de a se împotrivi destinului, Dumitru Crudu aruncă cititorului provocarea de a descoperi reversul medaliei, adică o lume pașnică în care oamenii trăiesc netulburați, văzându-și de-ale lor.
„Pixul îi alerga pe foaie așa cum alergau ei pe terenul de fotbal. Scria ca să scape de frica de moarte. De neliniște. De teamă. De groază. Scria ca să prindă ziua de mine. I se părea că va muri dacă se va opri din scris. Pentru nimic în lume nu trebuia să se oprească, și el nu se opri.” (Dumitru Crudu, Tu și alte femei, p.38)
Magda Lungu, 19 decembrie 2025
Dumitru Crudu – Tu și alte femei
Editura Cartier, 2025, 269 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu