⧫ Ghidul nesimțitului
Scris cu o ironie fină și un umor debordant, Ghidul nesimțitului este o cronică a vieții de zi cu zi în care nesimțitul, indiferent de vârstă, sex, ocupație, studii, clasă socială, religie, vicii, pasiuni etc. se insinuează în viețile celorlalți și se comportă de parcă ar fi stăpânul cerului și al pământului, iar toți ceilalți pământeni, intrușii, s-ar fi născut în secolul greșit. Familiarizându-și cititorii cu limbajul nesimțitului, convingerile și teritoriile în care acesta acționează, neapărat în public, cu dezinvoltura celui ce are o școală a vieții, care îl ajută să se descurge admirabil în jungla cotidiană, Radu Paraschivescu ne invită să-l cunoaștem pe nesimțit în mediul său natural, adică peste tot, la bloc, pe stradă, în mijloacele de transport în comun, ba chiar și la teatru sau operă, locuri în care nu te-ai fi așteptat, câtă candoare!, să dai nas în nas cu zeul prostului gust mai sus amintit.
Deși este ușor să dai cu basca de pământ atunci când ai de-a face cu un nesimțit autohton, autorul nu-și pierde uzul rațiunii, studiind fenomenul sfidării cu temeinicia unui cercetător conștient că tema aleasă prezintă o doză mare de risc, dar și că dusă la bun sfârșit devine un izvor nesecat de amuzament sănătos. Pentru că da, Ghidul nesimțitului vrea în primul rând să amuze și abia pe urmă să tragă un semnal de alarmă pe care nesimțitul, preocupat să-și șicaneze victimele cum știe el cel mai bine, puțin probabil că-l va auzi, iar dacă îl va auzi, și mai puțin probabil că-l va băga în seamă. Desigur că există și posibilitatea ca acest Ghid să încapă pe mâinile unui nesimțit care citește și care, neînțelegând încotro bate autorul, îi va aprecia caracterul formativ și-l va ține la îndemână, pentru reîmprospătarea periodică a cunoștințelor dobândite dintr-o pură întâmplare.
Deși este universală, nesimțirea de dincolo de granițele țării, cu care te întâlnești doar în călătorii și pe o perioadă destul de limitată, poate fi tolerată mult mai ușor decât nesimțirea autohtonă, care te stropește zi de zi cu noroiul gesticulațiilor luxuriante și al discursurilor zgomotoase, menite să atragă atenția, dar care nu se adresează cuiva anume, ci numănui și tuturor. Cel care ripostează sau se amuză de limbajul non-verbal agresiv însoțit de o coloană sonoră gratuită și ostentativ agresivă va deveni, în foarte scurt timp, fie victima nesimțitului, fie un membru de nădejde al galeriei colecționarilor de glume proaste și momente penibile. În „decalogul nesimțitului” care prefațează zonele de interes ale zeului sfidării regăsim cele zece porunci pe care nesimțitul le respectă cu sfințenie și de la care nu se abate nici dacă-l pici cu ceară.
Călătorul din autobuzul arhiplin care dă din coate sau se împinge pentru a năvăli în mijlocul de transport în comun, tânărul împrăștiat pe două scaune în timp ce o femeie însărcinată abia stă în picioare, iar doi bătrâni se chinuie să-și mențină echilibrul, fițosul care urlă la telefon deși nu interesează pe nimeni unde și cu cine a fost aseară, grupul de prieteni la cataramă care se împrăștie prin tot autobuzul și cântă, la unison, cea mai recentă melodie descărcată de pe net, nespălatul atârnat de bară, fanul claxoanelor și al flash-urilor cu farurile, feroviatul descălțat și cu ciorapii găuriți care își întinde picoarele pe bancheta din față și puiul de nesimțit, care își șterge mâinile unse cu ciocolată de pantalonii albi ai nefericitului de la geam, sunt doar câteva exemple care stârnesc hohote atunci când sunt citite într-o carte, dar care aduc în pragul disperării chiar și pe cele mai calme și mai răbdătoare persoane.
După ce ni-l prezintă pe nesimțitul călător prin apropiere sau la distanță, cu același comportament respingător indiferent de destinație, autorul își întoarce privirile către scandalagiul de acasă, cel care își perpelește micii, și nervii vecinilor, pe iarba verde din spatele blocului, care ascultă meciul de noapte cu sonorul dat la maximum, înfinge bormașina în peretele de beton în a doua zi de Crăciun, întinde mese în scara blocului, bate covoare la ore matinale sau pornește mașini hârbuite ce se încăpățânează să nu iasă din parcare până când nu s-a trezit tot cartierul, și ni-l descrie pe îndelete, fără exagerări nesănătoase, dar ironizând cu talent și luciditate absurdul, spre deliciul cititorului care apreciază umorul de calitate și satira inteligentă.
După ce l-am cunoscut pe blocatarul dezinhibat, certat cu moravurile și bunacuviință, posesorul unui mic apartament de bloc, dar mogulul întregului cartier, ne mutăm interesul în viața mondenă, unde regăsim același comportament insolent indiferent dacă vorbim despre un vernisaj, o lansare de carte, o piesă de teatru, un film sau un concert, locuri în care foșnetul napolitanelor, bipurile telefoanelor mobile, tușitul excesiv și suflatul zgomotos al nasului însoțesc artiștii, scriitorii, moderatorii și actorii de parcă le-ar fi umbre, nu spectatori. Deranjați de gesturile intime săvârșite în public, de folosirea excesivă a telefoanelor mobile sau de zumzetul conversațiilor șoptite, moderatorii și invitații de onoare, puși de nenumărate ori în situații penibile, găsesc puterea de a merge mai departe, știind prea bine că este inutil să corijezi purtarea unui nesimțit care nu înțelege sau nu vrea să înțeleagă, că deranjează.
Iar dacă nesimțitul anonim pe care-l întânești într-o zi nefastă reușește să te uluiască, să te sperie sau să te umple de nervi, nesimțitul VIP, fie el sindicalist, politician, traseist, prezentator media, moderator etc. este exemplul concludent că nesimțirea plutește printre oameni și oriunde găsește un teren propice pătrunde nestingherită în gazdă, după care se dezvoltă împreună cu aceasta, ambele părți având de câștigat din această asociere.Trecând dincolo de tonul glumeț al volumului, pentru că este greu de strunit și de evitat, nesimțitul și nesimțirea lui, indiferent de locul în care își fac apariția, îi afectează pe cei din jur sau, și mai rău, îi îndepărtează. Retragerea studentului din autobuz din fața nesimțitului care răcnește la telefon, închiderea radioului sau alegerea unui alt post atunci când apare VIP-ul care aberează sau refuzul unui invitat de a participa la o emisiune la care vorbește doar moderatorul sunt doar câteva din exemplele care demonstrează că nesimțirea este imposibil de tolerat.
„Viața de zi cu zi și experiența curentă dovedesc că nesimțitul nu ocupă un areal bine delimitat. El nu are o vârstă predilectă sau o profesie anume, e de ambe sexe și nutrește convingeri diverse Poate fi bărbat sau femeie, democrat sau liberal, adolescent sau bătrâior, arhitect sau tinichigiu, bețiv sau abstinent ...” (Radu Paraschivescu, Ghidul nesimțitului, p.152)
Magda Lungu, 14 octombombrie 2022
Radu Paraschivescu – Ghidul nesimțitului
Editura Humanitas, 2019, 192 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu