Radu Paraschivescu

⧫ Brațara pe glezna ta

Filip Aronescu a fost realizatorul unei emisiuni de noutăți literare. Sonia Ispravnic este scriitoare. Prima lor întâlnire a fost pe platoul de filmare, dar nu s-a legat nimic atunci. Abia după patru ani, dintr-o pură întâmplare, Sonia și Filip s-au reîntâlnit la Libreria Tasso din Sorrento, unde prozatoarea își lansa cea mai recentă carte, iar omul de televiziune, deși citise romanul, a intrat mai mult de dragul scriitoarei decât al beletristicii. După lansare, Filip și Sonia au stat pe Teresa de la Insolito, vorbind vrute și nevrute, până la miezul nopții, ca doi prieteni care nu s-au văzut de ceva vreme și au o grămadă de lucruri de spus. Atrași irezistibil unul de altul, la fel de celebri și de buni povestitori amândoi, dar pentru că nu pot rămâne împreună, Filip și Sonia încep o superbă poveste de dragoste epistolară, întreruptă abrupt de neprevăzutul care schimbă decorul și planurie cei doi.

Eliminat din joc de postul TV la care avea emisiunea în care a invitat-o pe Sonia Ispravinic și faultat la cel de-al doilea post TV, care s-a dovedit a fi la fel de aservit ca primul, Filip și-a luat lumea în cap, la propriu, și a pornit să străbată Europa în lung și în lat, profutând de avantajul celor zece ediții filmate în avans. În cele două luni și jumătate de vacanță italiană, întâmplarea a făcut ca el și Sonia să se afle în același timp, în același loc, dar tot ce s-a întâmplat după prima cafea în doi pe terasa de la Insolito nu a mai fost o întâmplare, ci o alegere. La fel de îndrăgostiți ca doi adolescenți care visează cu ochii deschiși, Filip și Sonia s-au întors la București ca o pereche de amorezi, dar n-au rămas împreună în adevăratul sens al cuvântului, continuându-și fiecare viețile după pofta inimii și întâlnindu-se, când aveau amândoi niscaiva timp liber, pentru câteva ore de plimbări prin Centrul Vechi, vizionări de filme sau spectacole de teatru, mese la restaurante pe placul ambilor sau gustări acasă, sporovăieli neutre sau destăinuiri plăcute și neplăcute, dar toate până la un punct.

Motivând ori de câte ori era întrebată că are nevoie de spațiu intim și timp nelimitat pentru viitorul roman, Sonia l-a exasperat pe Fili, nelăsându-l că doarmă la ea nici măcar în iarma în care a rămas fără căldură și a clănțănit de frig singur, în apartamentul de lângă Piața Rosetti, aproape a săptămână. Neplăcut surprins de această barieră peste care nu reușea să treacă, având depuși în bancă și banii câștigați din procesul cu primul postul TV, Filip și-a dat demisia și a început să călătorească prin Europa, trimițându-i Soniei scrisori de dragoste încărcate cu declarații înflăcărate, comentarii docte despre cărți și autorii sau autoarele lor, amintiri, istorioare picante și descrieri pitorești ale orașelor vizitate. Rămasă în București, singură în turnul ei de cleștar pe care a refuzat să-l părăsească și mult mai închisă decât Filip cel slobod la vorbă, dintr-un motiv pe care ori nu-l știe, ori nu vrea să-l spună, Sonia îi scrie iubitului descre orice, mai puțin despre sentimentele pe care le are pentru bărbatul care nu înțelege dacă a reușit cu adevărat să o cucerească.

Stilată și rafinată, deși dă impresia unei conversații sincere și spontane, corespondența celor doi este, pe de o parte, cum e și normal atunci când se întâlnesc doi parteneri de același calibru intelectual, literatură de cea mai bună calitate, asezonată cu motto-uri și citate în română, engleză și franceză, iar pe de altă parte, confesiunea dureroasă a unui cuplu damnat să se prăbușească chiar de la primul zbor în doi. Purtând în suflet rănile trecutului, Sonia, deși îl iubește pe Filip, nu reușește să-i îndeplinească toate așteptările, iar după ce se îmbolnăvește grav și moare, îl lasă pustiit pe dinăuntru și chinuit de regretul că, dacă s-ar fi întors în țară, chiar și împotriva voinței ei, ar fi putut-o salva. Dar cum un necaz nu vine niciodată singur, după ce că a rămas distrus și nepereche, complicând și mai mult situația, câteva vorbe aruncate în grabă de o necunoscută îl îndeamnă pe Filip să răscolească trecutul familiei Ispravnic, dând astfel de urma celor doi bărbați care i-au nenorocit tatăl cu douăzeci de ani în urmă.

Ca cititor, nu ai cum să nu te întrebi ce s-ar fi întâmplat dacă Filip s-ar fi întors în țară înainte de a fi prea târziu, ar fi ajutat-o pe Sonia să învingă boala, iar ea ar fi depășit momentul de cumpănă și ar fi trăit, nevinovată, dar bântuită de fantomele trecutului. Pe lângă stilul inconfundabil , umorul debordant, profunzimea mesajului și verva molipsitoare, Radu Paraschivescu mai are și această rară calitate: de a stârni în mintea celor care-i citesc romanele, o seamă de întrebări care-și caută răspunsul.

„Când nu mai ai cu cine să râzi, e semn limpede că viața nu merge într-o direcție bună. Și că de fapt îi spui în continuare „viață” doar fiindcă nu găsești un termen potrivit.” (Radu Paraschivescu, Brățară pe glezna ta, p.165)

Magda Lungu, 07 decembrie 2024

Radu Paraschivescu – Brățară pe glezna ta

Editura Humanitas, 2024, 216 pagini

Tweet