Radu Paraschivescu

⧫ Balul fantomelor

Trecut de patruzeci de ani, cvadruplu divorțat și profesor de ILU la un liceu bucureșten din anii nouăzeci, Virgil Mihalcea își dorește cu disperare să fie fericit și împlinit sau măcar să câștige la loto pentru a se putea muta din garsoniera de la parterul blocului arhaic în care locuiește într-un apartament ceva mai acătării, dar foarte rar reușește să coboare cu picioarele pe pământ și să se mobilizeze pentru ceva anume. Lucrurile se schimbă brusc și radical atunci când superba Carla Bracci dă buzna în viața sa anostă și i-o transformă într-un coșmar cu polițiști, dealeri de droguri, lichidatori, mafioți și traficanți.

Romantic incurabil, vorbitor redutabil de vrute și nevrute și cumsecade în felul său, Virgil Mihalcea se visa cel mai modern profesor din istoria școlii românești, dar diferența dintre vis și realitate era ca de la cer la pământ. Predând de ani buni istoria literaturii universale la un liceu bucureștean, tot modernismul pe care reușise să-l introducă în școală se rezuma la faptul că își înduplecase elevii să răspundă la lecție din bănci și că el, cadru didactic de douăzeci de ani, fuma nestingherit în cancelarie, pe holuri și în clase. Predând pe pilot automat unor liceeni absenți sau interesați mai mult de viața personală a scriitoriilor decât de opera lor, cu câteva excepții care confirmau regula, Virgil Mihalcea ajunsese de râsul elevilor și ciuca bătăilor colegilor, care fie îl priveu de sus, fie îl ignorau cu desăvârșire.

Nici pe plan profesional lucrurile nu stăteau tocmai bine. Pe Claudia Șopterean, prima soție, a cunoscut-o la o petrecere din casa unei cunoștințe comune. Amețiți amândoi de licorile bahice și fără chef de dans, după ce au sporovăit în voie toată noaptea, descoperind că nu au nimic în comun, s-au căsătorit pentru nouă luni, după care au divorțat pentru că ea, medic pediatru, și-ar fi dorit un copil, iar el, nu și nu. A urmat Alina Vornic, diavolul blond, profesor de biologie, cu care a fost căsătorit trei ani, Sonia Nicoară, bugetară, profesor de educație fizică la același liceu și Simona Procopiu, artist plastic și o celebritate în devenire, de care s-a îndrăgostită fulgerător și a divorțat la fel de rapid. Cu o experiență la fel de vastă în cununii și divorțurii, singur, sărac și nefericit, Mihalcea devine o pradă ușoară pentru Carla, fata mafiotului Gaetano Bracci, numit secretar trei al Ambasadei Italiene la București cu sprijinul prietenului din copilărie, Corrado Sanguinetii, renăscut Aldo Casteli, atașat cultural al aceleiași Ambasadei.

Căsătorită pentru câteva luni cu traficantul de cocaină Manfredoni și văduvă după ce soțul a fost ucis într-o răfuială între bande, Carla a redevenit Bracci, și-a însoțit tatăl în România și nu i s-a părut nimic ieșit din comun să se înscrie în ultima clasă de liceu deși împlinise douăzeci și cinci de ani. Frumoasă ca o zeiță și cu apucături de vedetă, Carla se strecoară în garsoniera și în viața profesorului Virgil Mihalcea, îl invită la o petrecere privată cu muzică, alcool și droguri, unde profesorul este filmat, apoi șantajat de mafioți să devină dealer de droguri și luat la întrebări de polițiștii de la Combaterea Crimei Organizate despre rețeaua de distribuție clandestină. Urmărindu-l de ceva timp pe Aldo Casteli, pe lângă poliția română și jurnaliștii se implicaseră în descoperirea rețelei, luând interviuri câtorva consumatori sau distribuitori de droguri.

Chiar dacă sunt pură ficțiune, interviurile reporterilor sub acoperire și dezvăluirile din culisele rețelei mafiote, incluse în roman printre capitolele hilare cu aventura profesorului distrat Virgil Mihalcea pe tărâmul stupefiantelor, ne ajută să înțelegem ce înseamnă dependența și care sunt riscurile consumului de droguri pe termen lung. Dependent și el după un an în care a dansat cum i s-a cerut și internat în centrul pilot pentru toxicomani, Virgil Mihalcea se zbate între viață și moarte, delirând în versuri albe sau ritmate. După șase luni de instituționalizare obligatorie, cu pază permanentă și tratament specific, profesorul distrat revine la viața lui amărâtă și plictisitoare, dar de un infinit de ori mai bună decât alternativa oferită de fermecătoarea Carla Bracci.

„La un asemenea bal al fantomelor, e greu să te decizi pe cine să inviți la dans. Contururile se estompează, siluettele se întrepătrund, formele își pierd consistența și se recompun din tablouri pe care atunci le vezi pentru prima oară.” (Radu Paraschivescu, Balul fantomelor, p.191)

Magda Lungu, 10 septembrie 2022

Radu Paraschivescu – Balul fantomelor

Editura Humanitas, 2009, 308 pagini

Colecția Râsul lumii

Tweet