⧫ Cu inima smulsă din piept
Hărăzită de regele Afonso al IV-lea al Portugaliei fiului său Pedro, din rațiuni politice, Constancia, o făptură anemică și fără chef de viață, este repede înlocuită în inima prințului de Ines de Castro, domnișoara de companie și prietena din copilărie a infantei. Vinovată și interzisă, dragostea dintre Pedro și Ines, în primele luni ascunsă curtenilor, apoi prea năvalnică pentru a mai putea fi ținută secretă, stârnește mânia regelui Afonso, care, nemulțumit că Pedro își neglijează îndatoririle de stat, o închide pe Ines într-o mănăstire și departe de ochii lumii, poruncește să fie asasinată. Scos din minți de moartea lui Ines, prințul Pedro stârnește un război civil împotriva tatălui său, dar este înfrânt și luat prizonier. După ce regele Afonso, bolnav și chinuit de remușcări, se prăpădește, Pedro urcă pe tron, devenind al optulea rege al Portugaliei și Algarvelor, și, setos de răzbunare, îi urmărește până în pânzele albe pe cei trei asasini care i-au omorât iubita.
Născut cu sânge albastru și crescut sub privirile tăioase ale unui rege puternic și orgolios, Pedro a fost lipsit și de afecțiunea reginei Beatriz, care s-a supus fără să crâcnească obligațiilor sau dorințelor regale. Violent din copilărie și impertinent în adolescență, prințul s-a revoltat împotriva tiraniei tatălui, dar nu pe față, ci înșelându-i așteptările și nesocotindu-i poruncile, iar mai târziu, umilindu-l cu escapadele prin hanurile rău famate sau prin așternuturile femeilor singure sau văduve, care nu țineau cont de rangul celui care cumpăra câteva ore de plăcere. Știind prea bine ce-i în capul moștenitorului tronului, Regele Afonso al IV-lea al Portugaliei, care avea ochi și urechi prin tot regatul, s-a gândit că o căsătorie cu o tânără căreia regele Castiliei îi amărâse sufletul, avea oarece șanse să-l mai potolească. Sensibilă și delicată, mireasa hărăzită de rege prințului, deși abia împlinise șaptesprezece ani, se simțea de patruzeci.
De curând ieșită dintr-o căsătorie nenorocită cu Afonso al Castiliei, fragilă și roasă în permanență de o mâhnire fără leac, singura fiică a prozatorului don Juan Manuel își pierduse curajul de a mai spera că-i va fi bine cândva. Cu doi ani mai mică decât Constancia, Ines de Castro, prietena din copilărie, domnișoara de companie și confidenta viitoarei regine a Portugaliei, era veselă, inepuizabilă și doldora de viață. Blondă și îndrăzneață, în timp ce mireasa era în pragul leșinului, Inesita îi fură inima mirelui, promițându-i, din gesturi și din priviri, că îi va aparține trup și suflet dacă binevoiește s-o cucerească. Stârnită în timpul ceremoniei religioase, în văzul tuturor, dragostea dintre Pedro și galițiana Inesita de Castro, departe de a fi o toană care se uită repede sau e înlocuită cu alta, ajunge în scurtă vreme un motiv de îngrijorare pentru curteni și părinții prințului.
Reciprocă și din ce în ce mai profundă, iubirea interzisă dintre moștenitorului tronului și domnișoara de companie a prințesei rezistă împotriva tuturor piedicilor, este binecuvântată cu patru copii, Afonso care nu trăiește decât câteva zile, blonda Beatriz, titirezul de Joao și Dinis cel alintat și nimicită de regele Afonso după decesul Constanciei, care a plătit cu viața nașterea unui băiat, Fernanodo. Supărat la culme că Pedro refuză o altă căsătorie deși a rămas văduv, regele o izgonește pe Ines de Castro împreună cu cei trei bastarzi la mănăstirea Santa Clara de Coimbra, iar într-un moment de smintire, poruncește să i se taie capul. Scos din minți la aflarea teribilei vești că femeia vieții lui a fost ucisă într-un loc unde era mai ocrotită decât oriunde, prințul stârnește un război civil împotriva tatălui său, dar nu apucă să-și detroneze părintele pentru că este prins și aruncat în temniță.
La câteva luni după ce războiul civil s-a încheiat, măcinat de boală și chinuit de remușcări, regele Afonso al IV-le al Portugaliei a închis ochii vegheat de regina Beatriz, de Pedro și de câțiva curteni care i-au rămas credincioși. Moștenitor al tronului, noul rege mai face o ispravă. Căsătorit în taină cu Ines de Castro, după moartea infantei Constancia, Pedro așează rămășițele pământești ale iubitei pe tron și le cere curtenilor, în ciuda spaimei și a silei, să-i pupe mâna descărnată, în timp ce în curtea bisericii, doi dintre asasinii galițieii, pentru că cel de-al treilea fusese prins și omorât între timp, albi la față și muți de groază, își așteptau, legați de pari cu funii groase, sentința și apoi sfâșitul. Deși a stârnit un război civil și s-a terminat cu o răzbunare de o cruzime inimaginabilă, iubirea dintre Pedro al Portugaliei și Ines de Castro a fascinat milioane de oameni din întrega lume și ar putea fi lesne inclusă printre iubirile celebre, alături de faimoasele povești de dragoste dintre Marc Antoniu și Cleopatra, Franz Joseph și Sissi sau Grace Kelly și prințul Rainier.
„Lângă ușă, regina își lăsă lacrimile să i se prelingă pe obraji și se îndepărtă tiptil, cu sufletul gârbovit de povara morții. Nu avea cui să-i spună grozăvia aflată și chiar dacă ar fi vrut, ar fi fost zadarnic. Nici cel mai influent sfetnic de la curtea Portugaliei n-ar fi avut cum să întoarcă porunca regelui.” (Radu Paraschivescu, Cu inima smulsă din piept, p.106)
Magda Lungu, 06 decembrie 2025
Radu Paraschivescu – Cu inima smulsă din piept
Editura Humanitas, 2025, 216 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu