⧫ Vârsta inocenței
Cu câteva săptămâni înainte de a-și anunța logodna cu May Welland, tânărul avocat Newland Archer o întâlnește pe contesa Ellen Olenska. Sosită pe neașteptate din Europa după ce și-a părăsit soțul, nonconformistă și de o frumusețe tulburătoare, Ellen Olenska se strecoară în gândurile lui Newland cu fiecare gest și cu fiecare cuvânt rostit așa, năucindu-l pe tânărul avocat, care ajunge de nu-și mai găsește locul în propria sa viață. Disperat că este nevoit să aleagă între rațiune și simțire, Newland ajunge pe culmile disperării, convins că are de luat o decizie care îl va face fericit pentru o viață sau, dimpotrivă, îl va nenoroci pentru tot restul zilelor.
Sincer îndrăgostit de grațioasa May, dar nu cu patimă, Newland Archer bănuia că dragostea adevărată înseamnă ceva mai mult decât admirația pentru o femeie frumoasă și sănătoasă, loială și curajoasă, care îndrăgea sportul, știa să călărească și prinsese gustul de a-și exprima deschis propriile opinii, dar numai ca răspuns la întrebările lui, nicidecum din proprie inițiativă. Tânăr avocat de succes, provenit dintr-o familie cu rădăcini aristocratice și pasionat de literatură, o ocupație pe care societatea newyorkeză a anilor 1870 o privea ca pe o bizanterie, dar o putea trece cu vederea dacă nu depășea granițele bibliotecii personale, Archer era convins că May ar fi putut deveni, sub îndrumarea sa, femeia pe care orice bărbat și-ar fi dorit s-o cucerească.
Sosirea contesei Ellen Olenska din Europa, cu doar câteva săptămâni înainte de anunțarea logodnei celor doi tineri, a căzut ca un trăsnet peste familiile Archer și Welland. Crescută de mătușa Medora Manson după ce rămăsese orfană de ambii părinți, Ellen Mingott căpătase o educație costisitoare, dar dezordonată, crescuse în preajma unei femei care cutreiera lumea în căutarea următorului soț și se căsătorise cu un nobil polonez de o faimă legendară, putred de bogat, după care dispăruse câțiva ani, nu se știe pe ce continent, apoi se zvonise că-l părăsise pe conte după o căsnicie dezastruoasă, iar acum se întorcea la New York, în căutarea odihnei și a uitării lângă cei apropiați.
Uluit de frumusețea contesei Olenska, de dezinvoltura cu care conversa despre literatură și artă, și de naturalețea cu care răspundea comentariilor de orice fel, de la laude exagerate până la critici nefondate, Newland Archer suferă un proces de conștiință. După douăzeci de ani în care a respectat, fără să se împotrivească, toate convențile clasei sociale din care face parte, fiecare întâlnire cu contesa Oleska îi provoacă o revelație, care îi schimbă profund în interior, bărbatul devenind din ce în ce mai conștient de falsitatea moravurilor poleite ale epocii, dar care nu îl ajută cu nimic în viața de zi cu zi. Grăbind logodna
și căsătoria cu May Welland, din teama de a nu-și trăda promisiunea făcută familiei, Newland încearcă să se împotrivească atracției irezistibile pentru contesa Olenska, iar de pe cealaltă parte, o caută cu înfrigurare încercând să își aline dorul de femeia visurilor sale.
La fel de zbuciumată ca Newland, Ellen nu înțelege nimic comportamentul unui bărbat căsătorit, dispus oricând să o ajute cu un sfat onest sau să o însoțească într-o plimbare, care îi mărturisește că o adoră, dar care se întoarce acasă spășit, de fiecare dată, și nici nu propune o soluție pentru o posibilă viață în doi. Discretă, dar atentă la schimbările de comportament ale soțului, May Archer este cea care pune capăt zbuciumului celor doi îndrăgostiți nefericiți. După ce îl provoacă pe Newland să recunoască faptul că s-a îndrăgostit de o altă femeie, asigurându-l că, în cazul unui răspuns afirmativ, este dispusă să-i ofere libertatea, dar nu primește nicio confirmare, May îi face o vizită verișoarei Ellen și-i dă de știre, printre altele, că este însărcinată.
Pusă în fața unui fapt împlinit, contesa Olenska părăsește New York-ul, nu înainte de a fi sărbătorită de întreaga familie, cu o cină festivă, la care Newland are din nou o revelație, dumirindu-se în sfârșit că el și Ellen au fost urmăriți cu inteles de toată societatea newyorkeză, care i-a privit cu indulgență, dar cu un viu interes, până în momentul despărțirii. Distrus de plecarea contesei la Paris, tânărul avocat își continuă viața lângă femeia cu care s-a căsătorit, are împreună cu ea trei copii și o viață anostă, dar nu nefericită, iar la doi ani după moartea neaștepată a soției, secerată de o pneumonie, este invitat de primul său născut, Dallas, într-o călătorie în Franța, în care urma să o întâlnească pe femeia pentru care ar fi renunțat la orice pe lume, numai că n-a făcut-o.
Repetând același tipar de comportament care l-a îndemnat de-a lungul timpului să nu riște nimic și să trăiască conform principiilor clasei din care face parte, Newland își imaginează cum ar fi să o întâlnească pe Ellen Olenska după o despărțire de o jumătate de viață, se simte fericit când înțelege că nimeni nu ar mai putea să-i despartă, May și fostul soț al contesei fiind decedați amândoi, dar rămâne pierdut în gânduri, așezat pe o bancă din fața clădirii în care locuiește femeia vieții lui, și nu urcă până la etajul cinci, evitând astfel, pentru ultima oară, să continuie o poveste de dragoste din tinerețe, care a pus pe jar tot New York-ul și care, poate, l-ar fi împlinit.
„Dintr-odată își văzu parcă întregul viitor, desfăruindu-i-se în față: o pustietate nesfârșită, la capătul căreia zări pierzându-se în depărtare figura unui om, căruia nu avea să i se mai întâmple nimic, niciodată.” (Edith Wharton, Vârsta inocenței, p.219)
Magda Lungu, 16 august 2019
Edith Wharton – Vărsta inocenței
Editura Polirom, 2014, 348 pagini
Traducere din limba engleză de Sanda Retinschi
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Premiul «PULITZER» pentru ficțiune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu