⧫ Fata cu cercel de perlă
Inspirată de superbul tablou al pictorului Vermeer Fata cu cercel de perlă, povestea tinerei servitoare, care l-a impresionat atât de puternic pe artist încât i-a devenit muză, o are în centru pe Griet, fiica de numai șaptesprezece ani a faianțarului, trimisă de părinți la muncă după ce, în urma unui accident, tatăl său a rămas orb. Cuminte și muncitoare, ea însăși pasionată de lumină și culoare, Griet devine pentru scurt timp ucenica artistului, se îndrăgostește de maestru și îi pozează ca model pentru pictura care va deveni celebră.
Deși pură ficțiune, povestea de dragoste dintre fata faianțarului și artistul culorilor are și un sâmbure de adevăr. Pictorul Vermeer a avut unsprezece copii cu Catharina Bolnes,dar în perioada în care a pictat Fata cu cercel de perlă, niciuna dintre copilele sale nu împlinise încă vârsta fermecătoarei din tablou. Maertge sau Maria, prima născută în familia Vermeer, în 1654, era doar o fetiță, iar surorile sale, Cornelia, Lisbeth și Aleydis, erau și mai mici. Adolescentă sau tânără femeie, chipul din tablou nu este un cap de copil și nu-i seamănă Catharinei. Cu părul acoperit de un turban în două culori și privind pestre umăr, către cineva pe care tocmai l-a remarcat, misterioasa fată cu cercel de perlă se uită în ochii artistului uimită, de parcă ar fi primit totul fără să fi cerut ceva. Născută într-o familie modestă și aflată la vârsta primei iubiri, o tânără servitoare din casa pictorului Vermeer, personajul principal al acestui sensibil roman, pare a fi alegerea cea mai potrivită.
Prea mândru să accepte milostenia publică după accidentul care l-a lăsat fără lumina ochilor, faianțarul a auzit de la foștii lui colegi că pictorul Vermeer caută o servitoare mai deosebită, care să-i facă doar curățenie, nu și ordine, în atelier, adică să șteargă praful și să spele mizeria fără să mute obiectele din loc. Amuzat, dar și interesat de oferta artistului, meșterul a propus-o pe Griet. Fără a sta prea mult pe gânduri și știind foarte bine de nenorocirea care a lovit familia faianțarului, Vermeer i-a făcut o vizită acasă și a angajat-o pe Griet pe loc, uimit de felul în care fata aranjase legumele pentru supă, după mărime și culori. Temătoare că nu se va putea ridica la înălțimea pretențiilor artistului, Griet a acceptat cu mari rețineri slujba și a părăsit casa părintească a doua zi, cu câteva lucruri învelite într-un șorț și în buzunar, cu o bucată de faianță pe care o primise în dar de la tatăl orb.
Cuminte și muncitoare, Griet și-a văzut de treabă în casa pictorului deși a primit muncile cele mai grele și a fost umilită cu vorbe care i-au pus răbdarea la grea încercare. Plecată pentru prima dată de acasă, tânăra de doar șaptesprezece ani a simțit pe pielea ei gelozia Catharinei, soția veșnic însărcinată a pictorului, veninul Corneliei, fetița mijlocie a familiei Vermeer, care a urât-o din clipa în care a văzut-o, și disprețul Mariei Thins, mama Catharinei, și al celeilalte slujnice, Tanneke, o femeie vânjoasă și vijelioasă, cu ochii albaștri, un nas borcănat și o față lată, ciupită de vărsat. Sensibilă și delicată, Griet suferă groaznic, dar nu se plânge nimănui și rămâne servitoare în casa pictorului, de dragul curățeniei în atelierul maestrului, singura îndeletnice care îi aducea un surâs pe buze și în ochi, o bucurie imensă.
Mulțumit de slujnica îndemânatică și atentă, care îi păstra atelierul curat ca lacrima fără să miște niciun obiect de la locul lui, artistul i-a arătat slujnicei șevaletul și vopselele, iar într-o zi geroasă de iarnă, a trimis-o la spițer să cumpere uleiuri și culori. Plăcut impresionat de interesul fetei pentru pictură, Vermeer a învățat-o cum să prepare uleiurile și cum să privească un tablou, pentru a observa detaliile și petele de lumină sau culoare. Pe ascuns, artistul și slujnica au început să-și împartă muncile din atelier, iar tablourile au prins viață mult mai repede. Curtată de Pieter măcelarul, un tânăr cu câțiva ani mai mare decât ea, Griet a simțit că se va căsători cu băiatul de la hala de carte, dar că inima ei, va bate în continuare pentru maestrul care a inițiat-o în tainele picturii.
La rândul său, artistul a încercat să-i ofere fetei faianțarului un strop de fericire în plus. Căsătorit cu Catharina Bolnes, tată a șase copii deja și recunoscut ca pictor de seamnă, Vermeer i-a propus slujnicei să-i fie model pentru tabloul la care a muncit, adăugând culori și detalii, până când l-a văzut terminat, cu turbanul în două culori și cercelul de perlă împrumutat din caseta de bijuterii a Catharinei. Scandalizată de interesul arătat de pictor servitoarei și enervată de portretul pe care o i l-a făcut, deși pe ea nu a pictat-o niciodată, Catharina a acuzat-o pe Griet că a furat cerceii și furioasă, a dat-o afară. Cu un tată orb, sora mai mică ucisă de ciumă și fratele mai mare plecat pe mare, spre Rotterdam, Griet se căsătorește cu Pieter, iar peste ani, după moartea celebrului Vermeer, primește moștenire, în loc de simbrie, recunoștință și un ultim bun rămas, cerceii cu perlă, prea prețioși pentru o nevastă de măcelar.
„M-am obișnuit să fiu în preajma lui. Uneori stăteam unul lângă altul în odaua mică, eu măconam albul de plumb, el spăla lapisul sau ardea ocrul în foc. Vorbea foarte puțin. Era un om tăcut. Nici eu nu vorbeam. Lumina care pătrundea prin fereastră adâncea liniștea.” (Tracy Chevalier, Fata cu cercel de perlă, p.119)
Magda Lungu, 20 iulie 2018
Tracy Chevalier – „Fata cu cercel de perlă”
Editura Polirom, 2012, 252 pagini
Traducere din limba engleză de Horia Florian Popescu
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu