⧫ Tabloul flamand
După șase ani în care a restaurat opere de artă și s-a îmbogățit cu o experiență vastă, Julia descoperă sub vopseaua tabloului Partida de șah, pictat de Pieter van Huyez în secolul al XV-lea, o inscripție misterioasă. Fascinată de mesajul care a stat ascuns vreme de cinci sute de ani, de personajele pictate și de jocul pieselor de pe tabla de șah, experta cere ajutorul colegilor de breaslă și prietenilor pentru a dezlega enigmele ascunse de pictor în tablou. Poveste de dragoste și thriller psihologic, romanul Tabloul flamand al scriitorului spaniol Arturo Perez-Reverte ne invită să o însoțim pe Julia într-o aventură riscantă, plină de suspans și de coincidențe stranii, pusă la cale de o minte diabolică ce dirijează din umbră desfășurarea anchetei, urmărind pas cu pas mutările pieselor de șah din tabloul flamand.
Orfană de tată de la șase ani și cu o mamă aproape invizibilă, Julia a simțit nevoia unui adult lângă care să se simtă ocrotită, iar mai târziu, cu care să se sfătuiască. Înlocuitor al părinților dipă ce tatăl fetiței nu a mai fost, prietenul cel mai bun, apoi confident și îndrumător spiritual, Cesar i-a fost aproape îndeplinind roluri multiple chiar dacă nu și-a asumat pe deplin niciunul dintre ele.Mai mare cu cel puțin douăzeci de ani decât Julia, cult, rafinat și homosexual, anticarul a șters discret lacrimi, a alungat tristeți și a stârnit veselii, cu o politețe desăvârșită și o eleganță nativă de invidiat. Știind dintotdeauna când să tacă și cum să vorbească. când să apară la ușa Jiuliei și când să dispară pentru cel mult câteva zile, Cesar și-a ocupat locul potrivit în viața Juliei și a rămas acolo, de neclintit, iar pentru admiratorii tinerei femei, de-a dreptul enervant.
Fără să fi moștenit vreun talent deodebit, Julia a crescut în umbra anticarului, a terminat liceul, s-a înscris la facultate și s-a îndrăgostit de profesorul atrăgător și foarte bine informat care preda cursul Arta și Omul. Cesar a văzut, apoi a ascultat povestea clasică de dragoste dintre o studentă și un profesor a zâmbit înțelegător, dar n-a comentat. Nici când cei doi s-au despărțit nu a avut nimic de subliniat, iar Julia a apreciat din nou tactul și discreția anticarului. Chemat pentru o expertiză a tabloului, la sucursala din Madrid a casei Claymore, profesorul Alvaro a fost găsit a doua zi de poliție, în cadă, fără suflare, cu ochii săi albaștri larg deschiși și probabil asasinat. Șocată de coincidența expertizei cu decesul fostului iubit, Julia, la sugestia anticarului, caută printre pasionații jocului de șah un profesionist capabil să ii explice mutările poeselor din tablou.
Mediocru și neînsemnat în aparență, cu un aer timid și neglijent în viața de toate zilele, dar genial în postura jucătorului de șah, Munoz acceptă provocara Juliei și o uimește, jucând pe hârtie un șah imaginar, identic cu partida din tabloul flamand, dar în sens invers, de la sfârșit la început. Reconstituid partida din tablou, briliantul Munoz analizează mutările celor doi jucători pictați de Pieter van Huyez și descoperă. spre stupoarea Juliei, un al treilea jucător de șah, posibilul asasin al profesorului Alvaro și al proprietarei casei de licitații, Menchu Roch, găsită moartă în apartamentul personal, după ce prețul tabloului a crescut considerabil datorită restaurării priceputei Julia. Amuzat deși ar fi trebuit să fie îngrijorat de supravegherea poliției și de înmulțirea victimelor din rândul oamenilor de artă, anticarul îi îndrumă pașii Juliei prin hățișul coincidențelor, către un deznodământ greu de anticipat.
Distins în Franța cu Grand Prix Annuel De Littérature Policiére, incitantul roman Tabloul flamand este un deliciu și pentru iubitorii genului polițist, și pentru pasionații șahului, care vor găsi printre obiecte de artă și mistere, curiozități din lumea unui joc inteligent, de strategie și autocontrol, în care două armate de piese identice, dar de culori diferite, albele și negrele, își apără regele în timp ce atacă regele adversar.
„Era acum vorba de o glumă stranie și probabil inofensivă, născocită de cineva cu un ciudat simț al umorului, ale cărui rațiuni îi scăpau tocmai pentru că erau ingenioase. Era versiunea cea mai liniștitoare, mai ales cînd era în joc un cîștig serios.” (Arturo Perez-Reverte, Tabloul flamand, p.186)
Magda Lungu, 21 iulie 2018
Arturo Perez-Reverte – „Tabloul flamand”
Editura Polirom, 2012, 384 pagini
Traducere din limba spaniolă de Tudora Șandru-Mehedinți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu