⧫ Specii
Într-o lume debusolată și plină de prejudecăți, în care modelele și moralitatea lipsesc cu desăvârșire, patru specii de personaje corupte își trăiesc visul de putere și opulență convinse că scopul scuză mijloace. Modul lor de viață, de neînțeles pentru oamenii de rând care habar nu au ce mânării se fac și ce afaceri dubioase se discută în spatele ușilor închise, este singurul zeu la care se închină indiferent de consecințe. La fel de neințeles este și faptul că aceste specii invazive pătrund cu ușurință în cercul oamenilor inteligenți și rafinați, contaminându-i cu disperarea lor după celebritate, influență și bogăție.
Victor, băiatul care servea la bar și făcea curat după plecarea șmecherilor, a fost chemat în ultima clasă de liceu, împreună cu alți colegi de clasă, la un sediu de partid și trimis să lipească afișe prin tot orașul, un oraș mic, de vreo treizeci de mii de suflete, pierdut în inima câmpiei și uitat de toți. După ce șeful de partid a crescut nesperat în sondaje, l-a luat pe Victor cu el pe post de șofer, bodyguard și om bun la toate, răplătindu-l cu bani, case și mașini ori de câte ori aranja vreun tun. În zece ani Victor și-a făcut o firmă de pază și protecție cu peste o mie de angajați, a devenit milionar și a învățat că nimeni nu se putea atinge de el atâta timp cât avea bani, putere și un șef de succes pentru care ar fi făcut orice.
Miron Negrescu, politicianul ajuns șef de partid, sacrificat pentru că o luase comple razna, își dorea să ajungă președinte. Deși a fost avertizat de nenumărate ori de Theodor, al doilea om în stat, să-și vadă de afacerile și de funcțiile lui, uar pe sticlă, să mintă frumos, adică să promită o schimbare neprecizată, Miron, simțindu-se neluat în seamă, și-a pus în cap să rupă alianțele cu lumea vestică, o nefăcută pentru care a fost eliminat de la conducerea partidului și pedepsit cu doi ani și șase luni de închisoare cu executare.
Robert, studentul sărac dornit să devină un scriitor de succes, devenit peste noapte un ziar important datorită unui articol cu dublu înțeles despre partide și corupție. Invitat după o conferință de presă de la un sediu de partid la o întâlnire cu o persoană importantă, i s-a oferit postul de redactor-șef adjunct la un ziar cu un tiraj imens împreună cu toate avantajele unei asemnea poziții de putere în lumea presei. Sătul până peste cap de sărăcie, Robert a primit oferta, apoi a învățat repede că este doar un simplu anjagat și că n-avea niciun rost să încerce să schimbe vreo părere a șefilor pentru că pur și simplu nu dădeau nici doi bani pe el sau pe ideile lui.
Cu o mamă grasă înainte de vreme și un tată alcoolic din tinerețe, Corina a reușit cu chiu cu vai să treacă prin liceu, apoi a dat la facultate sperând într-un miracol, iar când miracolul s-a înfăptuit, a învățat repede arta fandoselii și a rezistenței la un consum impresionant de alcool și substanțe. Singură, lucidă chiar și atunci când colegele ei cădeau sub masă și diponibilă oricând, dar fără să ofere nimic, a început să acumuleze imagine, bani și proprietăți, după care l-a cunoscut pe Marcel, s-a căsătorit cu el, a devenit mama unui băiețel și, din ce în ce mai bolnavă de ipohondrie și exasperată că trecerea anilor îi veștejește trupul superb, a început să spere că într-o zi va cunoaște un bogătan care-i va oferi bani cu nemiluita fără să ceară nimic în schimb.
Ștefan, tânărul autor cu un debut senzațional în literatură însoțit de premii consistente, care a intrat într-un con de umbră după a doua carte, nu se știe de ce, a fpst descoperit de Robert și promovat nu pentru că ar fi scris bine, ci pentru că ochii săi mari și rotunzi, pielea îngrijită și fața de înger l-au înnebunit pe jurnalistul milionar, impotent cu femeile, dar atras irezistibil de bărbați. Însensibil la avansurile șefului și nerecunoscător pentru succesul despre care credea că i se cuvine, nicidecum că este contrafăcut, Ștefan a apărut la o gală cu Roxana, scriitoare și jurnalistă, o tânără apărută de nicăieri în lumea exclusivistă în care a fost invitată de noul iubit.
Costin, un fost securist ajuns politician, care poza în expert și colecționar de artă și de care se temeau toți parvenții și tupeistul de Gelu, canalia absolută, completează perfect acest bâlci al deșertăciunilor în care nimic nu este ce pare și toată lumea doarme cu ochii deschiși, pregătită penru următoarea lovitură ce poate veni de oriunde. Nefericite deși au obținut tot ce și-au dorit, toate aceste Specii sunt victime ale șantajelor ce par să nu se mai termine, ale violențelor care îi însoțesc la tot pasul și ale dramelor care îi storc de vlagă, prețul plătit pentru accesul în culisele complicatelor jocuri ale puterii. Impecabil scris, dur, alert, pesimist și convingător, deși ficțional, romanul este un semnal de alarmă tras de un prozator pursânge care-și avertizează cititorii că într-o lume în care oamenii sunt marionete manevrate de păpușari invizibili, nu există învingători, ci numai învinși.
„Erau multe lucruri nespuse în relația lor, orice își spuneau nu avea nicio importanță, în fond, ei erau două tăceri care trăiau împreună și își spuneau atât de multe cuvinte, încât sfârșeau nespunându-și nimic.” (Cristian Fulaș, Specii, p.170)
Magda Lungu, 04 iulie 2026
Cristian Fulaș – Specii
Editura Polirom, 2023, 312 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu