⧫ Ora cinci și șapte minute
Cu prelungiri în istoria recentă sau mai îndepărtată a Republicii Moldova, volumul de proze scurte Ora cinci și șapte minute urmărește destinul lui Alexandru, un copil sărac născut în Flutura, pasionat de fotbal și de istorie, care, după ce supraviețuiește tuturor dramelor personale și ajunge, așa cum și-a dorit din copilărie, jurnalist și scriitor, este ucis mișelește de un mostru cu chip de om.
În vara în care a murit profesorul său preferat, Alexandru a aflat, cu stupoare, că omul care reușise să-i sădească în suflet dragostea pentru istorie și pe care îl admirase atâția ani, a fost un turnător care i-a denunțat bunicul la securitate. Copil sărac din Flutura, cu bunici deportați în Siberia și tatăl împușcat pe o stradă din Tiraspol când era prea mic pentru a-l ține minte, Alexandru a crescut cu mama, bunicul și cei doi frați, Radu și Ileana, într-o casă țărănească pe jumătate încălzită de o singură sobă veche. Când a plecat la școală, la Ungheni, bunicul, mama și fratele mai mare au rămas acasă, în Flutura, să robotească de dimineață până seara târziu la tutunul plantat pe toate câmpurile din jurul satului, care trebuia cules, uscat pe frânghii întinse în curțile sătenilor, apoi îndesat în saci și trimis la o fabrică din Germania.
Neavând bani pentru biletete de autobuz, Alexandru mergea pe jos până la școala din Ungheni și visa, zi de zi, să dea examen la facultate și să scape de Flutura și de sărăcia în care trăia. Pasionat de fotbal și de istorie, își înghesuia echipamentul sportiv într-o pungă de plastic, decolorată, și cărțile într-o geantă uzată. Victoria nesperată, obținută de echipa antrenată de Pavel Pavlovici Nicolau într-un meci crucial, în care Alexandru a marcat golul victoriei, a însemnat pentru elevul dintr-a unsprezecea un alt început. Student al Facultății de Istorie din Chișinău, cum și-a dorit, apoi jurnalist la gazetă, Alexandru este contemporanul marilor schimbări istorice, care vin peste el ca un ciclon devastator, dar care nu-i schimbă nici caracterul, nici capabilitatea de a se gândi nu doar la el, ci și la alții.
Arestat, interogat, bătut și amenințat cu închisoarea pentru că a participat la o demonstrație, apoi eliberat din arrest în puterea nopții, Alexandru își face griji că o va trezi pe soră-sa la o oră atât de nepotrivită și că Leo, cumnatul, va face spume la gură. Trimis de redacție la închisoarea din Tiraspol pentru a discuta cu deținuții care declaraseră greva foamei, Alexandru este închis accidental într-o celulă cu un tuberculos care moare sub ochii lui și-l umple de spaime, dar reușește cumva nu doar să asculte toate plângerile nemulțumiților, ci și să se salveze din penitenciarul groazei. La fel procedează și atunci când este pus în situații la fel de dramatice, dar strict personale. Amenințat în propria sa locuință de un bandit periculos, supranumit Tătuca, care dă buzna în curtea lui și-l lasă fără mașină, apoi fără casă și fără nevastă, Alexandru se gândește la ce vor spune socrii când vor afla de pierderea bunurilor.
Trântit la pământ de dramele personale și rostogolit de nenumărate ori de tăvălugul istoriei, Alexandru Moldovanu trăiește într-un coșmar de o violență extremă, care pare că nu se mai termină deși este întrerupt, când și când, de oaze de speranță sau de tandrețe. Asemenea lui, moldovenii de ieri și de azi, oameni obișnuiți, care-și doresc nimic mai mult decât o slujbă din care să trăiască decent, o familie liniștită, o casă modestă și ceva de-ale gurii pe masă, sunt spulberați fără milă de cruzimea și cinismul din spatele unor decizii care nu le aparțin. Dur, extrem de dur, volumul Ora cinci și șapte minute ne invită să urmărim cu atenție, și să reflectăm, la consecințele devastatoare ale războiului.
„Când tatăl îl împinse spre tobogan și puștiul alergă ca să se dea pe el, i-au îndoit fulgerător mâinile la spate și l-au băgat în portbagaj, dispărând cât ai clipi din gene din raza vizuală a copilului. Când acesta atinsese cu tălpile pământul și se ridicase în picioare, pur și simplu nu înțelese unde este tatăl lui...” (Dumitru Crudu, Ora cinci și șapte minute, p.82)
Magda Lungu, 02 noiembrie 2024
Dumitru Crudu – Ora cinci și șapte minute
Editura Humanitas, 2022, 254 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu