⧫ Constantin Tănase. Un om serios
Născut la Vaslui, pe 5 iulie 1880, Constantin Tănase a fost atras de mic de teatru. Înrolat voluntar în armată după terminarea liceului și câțiva ani în care a profesat ca învățător, a improvizat un teatru ostășesc și a ținut spectacole pentru soldați în curtea regimentului. Înscris la Conservator, la clasa de comedie, n-a renunțat nici la haina militară, iar după ce și-a terminat studiile, a jucat spectacole pe front și în spitale pentru a ridica moralul trupelor și al răniților. În 1919, a înființat Teatrul de Revistă Cărăbuș, pe care l-a ridicat din necunoscut, l-a condus cu inteligență după ce a devenit faimos și care l-a transformat în cel mai cunoscut și mai îndrăgit actor din România acelor vremuri. Temut de politicieni din cauza cupletelor în care făcea haz de necaz, apoi cenzurat când voia bună a început să deranjeze, Constantin Tănase a trăit pentru Cărăbuș și Teatrul de Revistă și a murit la 65 de ani, pe 29 august 1945, după o serie de tragedii care i-au grăbit sfârșitul.
Primul copil al familiei Tănase din Vaslui, Constantin a înțeles din copilărie că este sărac, dar nu a știut cât este de urât până când nu a ajuns la școală și au început copii să râdă de el. Înalt, voinic și năsos, bun la sport și muzică și prost la învățătură, după ce a terminat primele patru clase de liceu, s-a dus la Iași, să se înscrie la școala militară, dar a fost respins și cumva nevoit să accepte postul de învățător al unor copii care, speriați de nasul său imens, fugeau de el cât îi țineau picioarele. Urât și străin de cele două sate, Cursești și Hârșoveni, dar inventiv, tânărul de optsprezece ani a cumpărat bomboane și jucării pentru a convinge copiii să intre în curtea școlii, iar pe părinți i-a liniștit cu glume, care le alunga stinghereala și îi făcea să se simtă în largul lor.
Înrolat în armată în 1899, la Regimentul I de Geniu, ca voluntar, Constantin și-a adunat o trupă alcătuită din câțiva entuziaști și a început să dea spectacole în curtea cazărmii, într-un cort, după care au urmat spectacolele din grădiniile publice ale orașelor din țară, în care s-a deplasat împreună cu regimentul. Încurajat de colonelul Hârjeu, în paralel cânta și în corul Bisericii Popa Tatu, câștigând niște parale în plus, pentru permisiile în București. Liberat din armată în 1902, după trei ani, și înscris ca student la Conservator, la clasa profesorului Nottara, Constantin Tănase s-a reîntors la regiment pentru un pat în care să se întindă și o masă caldă, îndestulătoare. Plutonier, grefier, corist și figurant, a început să organizeze spectacole de teatru militar cât timp a fost student la Conservator, iar după absolvire, în 1903, a intrat în trupa de comedii și operete a artistului Nicu Poenaru, cu care a cutreierat țara, în lung și în lat și a căpătat o experiență care-i va folosi mai târziu, când va pleca în turnee cu Cărăbușul.
După ce s-a însurat cu Iosefina Reitman, actriță și ea, în iarna lui 1907, Constantin Tănase a jucat în spectacole cu trupa lui Nicu Poenaru, dar și cu trupe care se făceau și se desfăceau cu o viteză amețitoare. Având nevoie de oarece siguranță, după ca a strâns ceva bani, Tănase a întemeiat Asociația Lirică, o companie cu o sută douăzeci de angajați și un capital social de cinci mii de lei, pe care a pierdut-o când a fost mobilizat și trimis pe frontul Războiului Balcanic. După cele trei săptămâni în care a fost tot timpul bolnav, întors în București, Tănase a semnat un contract pentru a cânta cuplete la Cinema Eforie, în pauza filmelor, iar în 1915, s-a despărțit de Iosefina. Mobilizat și trimis din nou pe front, în perioada Primului Război Mondial, Tănase a ținut spectacole de teatru pentru răniții și muribunzii din spitale, iar în 1919, după semnarea păcii, a cunoscut-o pe Virginia, cu care s-a și căsătorit, și a pus piatra de temelie a Grădinii Teatrului Cărăbuș.
Numit așa datorită formei de potcoavă alungită, care aducea cu corpul unui cărăbuș, fosta Grădină a Amicilor Orbilor a fost aventura vieții directorului Teatrului de Revistă și actorului cu nas de Cyrano. Timp de două decenii, din 1919 până în 1938, când teatrul a fost dărâmat, sute de spectacole și tot atâtea cuplete usturătoare au prins viață pe scena Cărăbușului, iar turneele artiștilor, organizate în toate orașele mari din țară, împreună cu cronicile generoase ale prietenilor jurnaliști, l-au ajutat pe Constantin Tănase să devină cel mai îndrăgit și cel mai cunoscut actor al vremurior sale, cunoscut publicului larg, amator de dans, muzică, paiete și cuplete. Extrem de serios, cam tot atât pe cât era de comic pe scenă, genial ca organizator, disciplinat ca un militar și muncitor până la epuizare, Constantin Tănase a trecut prin trei războaie, a înfruntat trei regimuri politice și a făcut haz de necaz, în văzul lumii, până când necazurile l-au încolțit și i-au îmbolnăvit mintea de teama zilei de mâine și trupul de o răceala care n-a mai putut fi tratată. Pe 29 august 1945, la șaizeci și cinci de ani, Constantin Tănase a părăsit pentru totdeauna teatrul acestei lumi, în condiții ciudate, care până în prezent nu au fost pe deplin elucidate.
„Jucam teatru de vreo cincisprezece ani și înțelegeam cum evoluează dorințele publicului. Știam la ce sunt bun ca actor și aveam dorința, curajul și priceperea de a conduce un teatu. În acele timpuri de după război, oamenii aveau nevoie de bucurie, de muzică și de dans.” (Dorina Rusu, Constantin Tănase. Un om serios, p.75)
Magda Lungu, 08 decembrie 2024
Dorina Rusu – Constantin Tănase. Un om serios
Editura Polirom, 2024, 288 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu