⧫ Blaga. În căutarea numelor
Poezia, proza, dramaturgia, filosofia sau diplomația sunt doar câteva dintre preocupările genialului Lucian Blaga, o personalitate puternică și originală, într-o permanentă căutare, până la cele din urmă hotare. Celebru din tinerețe, imediat după publicarea volumului Poemele luminii, dar taciturn și greu de descifrat, s-a strecurat abil printre contemporani, păstrându-și departe de lumea dezlănțuită, universalitatea gândirii și amorurile clandestine. Pentru că da, distant și sobru în aparență, dar vulcanic pe dinăuntru, Lucian Blaga a iubit femeia, nu femeile, și a căutat să se apropie, cu fiecare conexiune emoțională profundă, de iubirea absolută. Fiind un bărbat atât de complex, aproape de necuprins, Florina Ilis l-a așezat pe poet în centrul unei camere cu oglinzi pe pereți și invitând în ea, rând pe rând, personaje pozitive sau negative, care au jucat un rol important în viața marelui Blaga, i-a studiat discret comportamentul și l-a reîntregit din frânturi.
Întâi de toate poet, Lucian Blaga a publicat în 1919, la numai 24 de ani, Poemele luminii, volumul care s-a bucurat de un succes răsunător și i-a adus celebritatea înainte de a se căsători cu Cornelia Brediceanu, prima iubire și femeia căreia i-a dedicat cartea. Pentru un tânăr născut în Lancrăm, lângă Sebeș, într-o familie de preoți, proaspăt licențiat în teologie, pasionat de metafizică și literatură, înăltuț, subțirel, visător și cu ochii arzând de patimi, întâlnirea de la Viena, cu Cornelia, din octombrie 1916, apoi cea de la Lugoj cu mama fetei, o făptură de gheață, văduvă cu patru copii și educată să respecte normele sociale mai presus de orice, a fost ca un duș scoțian, întâi foarte cald, apoi foarte rece. Neînțeleși de ambele familii, pentru că și părinții lui Lucian au strâmbat din nas când au auzit de logodnă, tinerii s-au căsătorit pe 16 decembrie 1920 și s-au stabilit în Cluj.
Primul volum de versuri a fost descătușarea poetului, eliberarea de preaplin și pacea cu sine. A fost urmat de Pașii profetului (1921), În marea trecere (1924), Lauda somnului (1929), pe 2 mai 1930 s-a născut Ana Dorica sau Dorli, la Berna, unde Lucian Blaga a fost numit atașat de presă al Legației Române, în La cumpăna apelor (1933), în mai 1938 Lucian Blaga a fost numit ministru plenipotențiar al României la Lisabona, și La curțile dorului (1938). După treisprezece ani de străinătate, timp în care a suferit cumplit de dorul de acasă, în 1939 poetul s-a decis să se întoarcă în România, la Cluj, unde a fost imediat numit profesor universitar. În anul acela i-a fost tare bine, s-a simțit împlinit, dar mulțumirea i-a fost de scurtă durată pentru că în anul imediat următor a fost semnat tratatul de la Viena, a izbucnit războiul, iar poezia a fost lăsată deoparte.
Până când poetul a întâlnit-o pe Domnița Gherghinescu Vania, femeia care i-a umplut sufletul de zboruri, altele decât cele ale poetului Tudor Arghezi, cu care Lucian Blaga a concurat până ce a publicat Nebănuitele trepte (1943), după care, când ea s-a aprins, entuziasmată de dedicație și de versuri, el s-a stins. Fără să fi spus nimănui, Lucian Blaga începuse să scrie proză literară, nu filosofică, avea nevoie de cap limpede pentru scris, iar Domnița ultimului volum de versuri era, treptat, alungată din gânduri. În 1947, anul în carea crezut că s-a vindecat de Domnița, a cunoscut-o pe Eugenia Mureșanu, soția preotului Florea Mureșanu din Cluj, un bărbat de modă veche, habotnic, dar respectat de cei din jur pentru că susținuse sinugura revistă în limba română din Cluj, Viața ilustrată. Imun la fulgerele și tunetele Părintelui, Lucian Blaga a fost cucerit de Eugenia, deși îi era devotat Corneliei și încă îndrăgostit de Domnița, seducătoarea zeiță dintr-un alai de zeițe fermecătoare.
Admirat de muze, Domnița, Eugenia, Elena sau Coca, suportat de soția Cornelia, care intuia aventurile sentimentale ale amantului și aștepta răbdătoare întoarcerile acasă ale soțului, și respectat de contemporani pentru claritatea ideilor, calitatea expunerilor, argumentațile fără cusur și patima cu care vorbea, Lucian Blaga a trecut de la poezia la proză și de la dramaturgie la diplomație cu seninătatea geniului preocupat de metafore și concepte, nicicum de bâlciul deșertăciunilor omenești. Membru al Academiei Române în 1937, api nemembru în 1948, anul în care a fost îndepărtat de regimul comunist din învățământ și din Academie, Lucian Blaga a supraviețuit sărăciei și umilințelor de tot felul, ridicând ștacheta impresionantei sale opere, o parte editată postum de Dorli Blaga-Bugnariu, pe culmi amețitoare.
Magda Lungu, 27 iunie 2025
Florina Ilis – Blaga. În căutarea numelor
Editura Polirom, 2025, 328 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu