Viorel Ilișoi

⧫ Eroii mei

Prea ocupați cu viețile noastre prin care trecem în pași de vals sau alergând spre nicăieri, uităm adesea să ne aruncăm privirea către ceva sau cineva. Neîndoielnic, momente speciale sunt multe, la fel cum sunt și locuri spectaculoase în care te poți pierde sau te poți regăsi și care te lasă fără cuvinte, dar mai presus de clipe sau meleaguri, pretutindeni, iar, uneori, foarte aproape sau chiar alături, la nici doi pași, trăiesc oameni care îți arată locul pe care îl ocupi în lume și de la care poți învăța arta modestiei. Cunoscând câțiva dintre acești oameni remarcabili, de toate felurile și de toate vârstele, învingători sau învinși, și ascultându-le răbdător poveștile, Viorel Ilișoi i-a nemurit într-un volum scris cu har și admirație.

Ucis de o boală iscată din senin, la începutul anului 1985, când nici nu împlinise 20 de ani, elevul Călinescu Iulian Mugurel s-a născut în Botoșaniul anilor șaizeci, a copilărit pe strada Marchian, chiar în centrul orașului, a rămas doar cu mama după divorțul părinților, iat la 16 ani, a avut curajul de a ieși într-o noapte din apartamentul cu mobilă veche aflat în beznă și neîncălzit și de a scrie, cu creta, pe unul dintre panourile mari, de tablă, care înconjurau șantierul din jurul Casei Sindicatelor, un manifest anticomunist. Elev de liceu, prins cu greu de securitate, după mai bine de o lună și o săptămână în care a tremurat tot orașul din pricina celor 24 de manifeste înfipte în coasta comunistă, anchetat și lăsat în libertate, dar sub strictă supraveghere, Mugurel, un băietan firav ca trestia, s-a îmbolnăvit de leucemie, o boală extrem de agresivă, care avea să-l ucidă la 19 ani și 9 luni. În mai 2017, la mai bine de trei decenii de la moartea adolescentului erou, Parchetul Militar din Iași a început o anchetă.

Un altfel de erou, al timpurilor noastre, profesorul de geniu al Hasdeului și apostolul din Buzăul matematicii, Sfetoslav Cremarenco, povestește cu drag despre elevii săi iluști, printre care și Bogdan Călin Enescu, primul olimpic internațional medaliat cu aur, care a avut la rândul său un elev olimpic internațional medaliat cu aur. Colegi și profesori la același liceu, HP Hașdeu din Buzău, matematicienii Sfetoslav Cremarenco și Bogdan Enescu ar fi putut pleca oriunde în lume, dar au ales să muncească și să trăiască în România, aidoma doamnei de fizică Rodica Egner, Mariei Baciu, profesorul ideal al elevului pasionat de literatură sau doctoriței Gabriela Morușanu, medic specialist în oncologie și cercetător științific de gradul II, cu lucrări premiate de Academie și publicate în reviste de specialitate din Occident, care amurit singură și a fost înmormântată la cimitirul săracilor, pe cheltuiala primăriei, după ce a rămas fără slujba de la Institut și nu și-a mai găsit un alt loc de muncă din cauza faptului că era supracalificată.

La fel de înzestrată ca românca Gabriela Morușanu, dar cu un altfel de destin, faimoasa Jocelyn Bell Burnel, unul dintre marii savanți ai omenirii și cea a descoperit primul pulsar la 21 de ani, în vara lui 1967, a fost furată de Antony Hewish, îndrumătorul de doctorat, care a scris o lucrare despre descoperirea studentei și care a primit premiul Nobel pentru fizică, dar nu s-a lăsat. Pasionată de stele și cercetare, Jocelyn Bell Burnel a trecut peste nedreptatea strigătoare la cer și a primit, în ani, recunoașterea muncii sale, glorie, medalii și titluri. La fel de pasionat de științele exacte ca iluștii Jocelyn Bell Burnel, Sfetoslav Cremarenco și Bogdan Enescu, dar cu o soartă la fel de cruntă ca a cea a doctoriței Gabriela Morușanu, fostul profesor de matematică la un liceu de prestigiu din Iași, un dascăl pedant, de o eleganță proverbială, se prăbușește din înaltul logicii și argumentației coerente, izgonit de cruntul Alzheimer, în rezervația memoriei pierdute a bolnavilor cronici, periculoși pentru ei și pentru cei din jurul lor.

Jumătate știință, jumătate artă, helicicultura sau melcologia, creșterea pepenilor în bostănăriile de la Dăbuleni, legumicultura harnicilor gospodari din Matca sau culesul trufelor cu ajutorul câinilor dresați își au reprezentanții lor de seamă, care vin cu poveștilor lor prea puțin cunoscute să întregească acest volum din care nu lipsesc artiști emeriți, de calibrul maestrului Ioan Cobâlă, celebrul dirijor al orchestrei „Rapsozii Botoșanilor” sau cunoscutei interprete de muzică populară Maria Lătărețu, care, vorbește lumea, pe 27 septembrie 1972, a murit pe scenă, cântând. Departe de celebrități și destinele lor uluitoare, o suită întreagă de personaje fabuloase, cu fericirile și nefericirile lor care se cer povestite, impresionează și stârnesc curiozitatea de a pătrunde, împreună cu autorul lor, în lumea necunoscută de lângă noi, o Românie veselă și tristă deopotrivă, dar inegalabilă prin ineditul așezărilor și farmecul oamenilor.

„Acolo e capătul lumii. Acolo drumurile se desfac în fâșii și se înfundă în munți, pământul scoate la suprafață lespezi groase de sare, dealurile o iau uneori la vale și se ptăvălesc peste sate cu păduri cu tot. Acolo cerul se luminează și se întunecă după inima omului, dacă e curată sau cu păcat, și bătrânii mai știu să citească în stele ori să lecuiască bolile cu frunze.” (Viorel Ilișoi, Eroii mei, p.249)

Magda Lungu, 01 decembrie 2023

Viorel Ilișoi – Eroii mei

Editura GRI, 2023, 480 pagini

Serie de autor ⊰ «Viorel ILIȘOI»

Tweet