Viorel Ilișoi

⧫ Viața literară pe Bahlui

Publicată îm revista Timpul, lună de lună, din mai 1997 până în aprilie 1998, ancheta Viața literară pe Bahlui a fost gândită ca o terapie de șoc, rapidă și eficientă, aplicată unei foste capitale a Regatului României vreme de doi ani, între 1916 și 1918, care moștenise, după teribilul an 1989, edituri, muzee, teatre, o operă, o filarmonică și reviste literare, se însuflețise pe moment, ba chiar își făcuse niște planuri, apoi căzuse într-o dulce și neproductivă toropeală. Curios să afle care sunt cauzele acestei lehamite generalizate, Viorel Ilișoi, jurnalist pe atunci la Timpul, și-a luat la întrebări contemporanii, scriitori renumiți, tinere talente sau condeieri insoliți.

Unii au acceptat provocarea, alții nu, fiecare cu motivele lui. Cei care au răspuns întrebărilor, în ordinea apariției, cu o singură excepție, sunt: Dorin Spineanu, Emil Iordache, Nichita Danilov, Ioan Holban, Lucian Vasiliu, Ovidiu Nimigean, Val Condurache, Miihai Ursachi, Al. Andriescu, Dan Lungu, Radu Andriescu, Daniela Visternicu, Radu Părpăuță, Cerasela Ștoșescu, Anca Ciobanu, Constantin Dram, Ada Tanasă, Otilia, Emil Brumaru, Silviu Lupescu, Cătălin Mihuleac, Liviu Antonesei și Mihai Avasilcăi-Fanfan, rechinul pușcăriilor și frate vitreg cu literatura. Dacă Timpul nu și-ar fi întrerupt apariția, din lipsa fondurilor, ancheta ar fi continuat cu scriitorii ieșeni stabiliți în alte orașe (Cezar Ivănescu, Dan Laurențiu, Adi Cusin, Cornel George Popa etc.), apoi ar fi cuprins interviuri cu scriitorii fără legătură cu Iașul, care ar fi completat obiectiv imaginea vieții literare de pe ambele maluri ale Bahlui.

Întâlnirea cititorilor de astăzi cu scriitorii acelor ani bezmetici, cu nemulțumirile, cu nepotrivirile cu momentul și cu nerăbdările lor este esențială pentru a înțelege că, întâi de toate, indiferent de clasamentele oficiale, nu neapărat impuse, ci mai degrabă sugerate de critica literară, sau de cele neoficiale, care răstoarnă valorile ori le amestecă până la uniformizare, scriitorii sunt oameni ca tine și ca mine, cu înălțări și căderi, care se nasc, copilăresc, se maturizează, iubesc și urăsc deopotrivă, se sfădesc în parte sau se ignoră cu bună știință, dar care mocnesc bucurii și necazuri, unele din ele ascunse dibaci printre rândurile operelor sau capodoperelor lor literare sau izbucnite la suprafață, ca un vulcan adormit, care așteaptă momentul potrivit pentru a erupe, prin priceperea unui jurnalist cultural.

Deloc întâmplător, primul din seria scriitorilor intervievați a fost Dorin Spineanu, eternul răzvrătit al Iașului literar, artistul pamfletelor devastatoare publicate în revistele postdecembriste, polemist redutabil, slobod la gură și cu discurs virulent. Atacat dur de Dorin Spineanu, Lucian Vasiliu și-a cerut dreptul la replică, singurl de altfel pentru că alte intervenții scrise nu au mai fost. Rând pe rând, scriitorii intervievați au răspuns întrebărilor despre exodul spre capitală sau exilul autoimpus, despre așteptările lor referitoare la revistele de cultură, despre ierarhii și ierarhii paralele, despre lideri contestați, mediocri sufocanți, certuri meschine și atacuri la pesoană, care nu au avut – și nu au nici în zilele noastre – vreo legătură cu literatura, în special, sau cultura, în general.

Un loc aparte în cadrul acesti volum îl au Club 8 și OuTopos, cele două grupări literare, cercuri sau cluburi, înființate în 1997 la inițiativa scriitorului Dan Lungu, în Iași, care s-au dizolvat zece mai târziu, nu înainte de a lansa o serie de autori importanți și de a smulge din visare orașul adormit. Înghesuit rpin garsoniere sau sufragerii, Club 8 a scris, fără tăgadă, nu istorie, ci literatură, și lui i se datorează reanimarea Iașului literar, care are astăzi un Muzeu Național al Literaturii modernizat și diversificat, renumita Editură Polirom îmbogățită cu două noi colecții de carte, Ego. Proză și simpaticele Biografii romanțate, plus Festivalul Internațional de Literatură și Traducere sau FILIT, sărbătoarea care atrage, an de an, din ce în ce mai mulți scriitori, traducători, jurnaliști, directori de edituri și cititori, veniți de peste tot din lume în luna octombrie, la Iași.

Începută bine, densă, - pentru că pe lângă prefață, postfață și interviurile de facto, în subsolul paginilor sunt peste 250 de note de subsol, care includ comentarii, lămuriri, adăugiri, trimiteri, amintiri și mici povestioare -, și suspendată abrupt, ancheta Viața literară pe Bahlui a fost reluată de lurnalistul Viorel Ilișoi peste 25 de ani, cu un interviu proaspăt, în care prozatorul și criticul Bogdan Crețu, redactorul-șef al renăscutei reviste Timpul reînnoadă discuția referitoare la metehnele, elogiile și nădejdile scriitorilor contemporani, la fel de umani și de celebri ca celebrii lor înaintași. Deși poate fi lesne încadrată în categoria istorie literară inedită a Iașului anilor nouăzeci, ancheta e literatură pură. Vorbind în limbajul pe care-l folosesc atunci când scriu și care îi separă de lumea neliterară, scriitorii sunt fermecători prin însăși felul lor de a fi.

„Dincolo de interesul istoricului literar, n-are cum, ca simplu cititor, să nu-ți placă prestația scriitorilor, toți în mare efervescență polemică. Ei au felul lor minunat de a vorbi, pătimaș, colorat, și atunci când dezbat serios, și când doar bat câmpii, și când laudă sau înjură pe cineva, și când îi doare ceva sau undeva.” (Viorel Ilișoi, Viața literară pe Bahlui, p.13)

Magda Lungu, 10 decembrie 2022

Viorel Ilișoi – Viața literară pe Bahlui

Editura GRI, 2022, 464 pagini

Serie de autor ⊰ «Viorel ILIȘOI»

Tweet