Vasile Ernu

⧫ Generația canibală

După ce timpul a trecut, iar lucrurile s-au mai așezat, amintirile teribililor ani 90, retrăite de autor pentru a fi povestite bland și cu umor, și-au mai pierdut din patima trăirilor, dar au păstrat intactă întreaga fototecă a unei generații crescute într-un anume fel, apoi strămutate într-o lume nouă, în care regulile se schimbă rapid, iar supraviețuirea capătă întâietate. Forțați de marea istorie să se maturizeze abrupt, lipsiți de repere clare și amețiți de o libertate nevrotică, sălbaticii copii dingo ai anilor 80 încearcă din răsputeri întâi să reziste, apoi să-și găsească locul potrivit printre semenii tulburați de exaltări sau tragedii, fără să bage de seamă că se transformă, treptat, într-o generație canibală

Optimist, adaptabil și un excelent observator al oamenilor pe care i-a întâlnit în acele vremuri surii și a locurilor prin care a poposit, Vasile Ernu privește în urmă fără mânie și scrie scenariul minuțios și bine documentat al filmului numit Tranziție, în care rolul principal îl joacă memoria materiei sau, altfel spus, recuzita anilor 90. Trecute cu vederea în zilele noastre pentru că aparțin banalului cotidian, bagajele studenților, sucurile TEC, magazinele nonstop, hainele de la ajutoare sau second hand, nesul la plic, reșoul de BCA, primele televizoare color și telefoane mobile, bicurile, ziarele și revistele pentru toate gusturile etc., au fost considerate la vremea lor, cele mai mari descoperiri. Student basarabean la Filosofie, în Iași, oraș cultural molcom și deschis, neaoș moldovenesc și doldora de povești, apoi masterand la UBB, în Cluj, fostul oraș habsburgic ridicat de comunitatea maghiară, revendicat de români și inaccesibil străinilor, ca o fortăreață, autorul acestei ample retrospective a avut ocazia să studieze, pe viu și cu ajutorul recuzitei inedite, diferențele dintre românii de o parte și de alta a Carpaților, precum și asemănările și deosebirile dintre românii din stânga și din dreapta Prutului.

Două dintre poveștile studențești hilare sunt legate, prima, de ceaiul pe care basarabenii îl beau la orice oră din zi, în timp ce moldovenii din Iași sau Cluj doar atunci când sunt bolnavi sau pe moarte, preferând în locul zemurilor calde și aromate, spuma de catifea și tăria nesului frecat cu un strop de apă până la decolorare, iar cea de-a doua, de compoturile românești păstrate pentru iarnă în borcănele de 400 de grame, minuscule comparativ cu borcanele de cel puțin trei litri ale familiilor basarabene. A, să nu cumva să uit de ditamai nunta suspendată la ora începerii serialului Twin Peaks, apoi reluată după terminarea episodului din seara respectivă și a discuțiilor referitoare la investigația agentului Dale Cooper, trimis de FBI să descopere criminalul tinerei Laura Palmer sau de reșoul de BCA, total necunoscut basarabenilor, marcă întegistrată în fostele cămine studențești, coșmarul administratorilor și al portarilor deoarece, din cauza micuțului, săreau siguranțele când îți era lumea mai dragă și toată clădirea se scufunda în beznă. Aceste episoade hazlii, autobiografice, cu un farmec aparte, sunt mici insule de fericire într-un ocean al nefericirilor adulților isterizați de Caritas, disperați de disponibilizările în masă și obligați, din cauza sărăciei și a nesiguranței, să trăiască din împrumuturi, bișniță sau speculă.

Paradoxal, deși în jurul lor o lume dispare, studenții găsesc resurse nu doar pentru a supraviețui, ci și pentru a-și face planuri de viitor, pentru a discuta pe îndelete despre muzică și literatură, ba chiar de a înființa o revistă de gândire underground. Fondată de Vasile Ernu și prietenii la Cluj, în 1997, și tipărită la Chișinău, revista Philosophy & Stuff s-a vândut bine, în fața UBB-ului, și a stârnit curiozitatea profesorilor, colegilor, prietenilor și tuturor celor interesați de ceva mai mult decât stand-up comedy sau talk show mediatic. În acele vremuri tulburi în care pământul se clătina amenințător sub picioare, se pare că foștii copii dingo au înțeles foarte repede că liberatea exagerată, lipsită de reguli și de repere, riscă să se transforme într-un haos care adoarme simțurile în loc să le trezească. Privită de la o distanță de jumătate de secol, acea libertate bruscă și bulversantă, care a împărțit generația canibală în câțiva învingători și restul învinși pare aproape ireală deși am trecut prin ea și încă mai avem ce povesti.

„«Am fi putut face orice și nu am făcut nimic» - îmi spunea un amic peste ani. Dar istoria e uneori cinică precum ciulinii din Bărăgan, care împung mereu și aspru și sunt purtați de vânt în toate direcțiile. Și vântul istoriei avea să-i poarte pe acești copii în toate direcțiile fără un scop anume și ei nu se vor mai prinde niciodată de un loc anume.” (Vasile Ernu, Generația canibală, p.408)

Magda Lungu, 01 decembrie 2024

Vasile Ernu - Generația canibală

Editura Polirom, 2024, 560 pagini

Serie de autor ⊰ «Vasile ERNU»

Tweet