⧫ FEM
Șeherezadă a vremurilor noastre, iubita unui bărbat care vrea să o părăsească îi scrie fostului amintiri legate de perioada în care au fost împreună, strecurând printre aceste mici suveniruri și întâmplări dintr-un trecut în care el n-a fost prezent. Scopul acestor istorisiri care îmbină perfect nostalgia și melancolia cu bucuria și speranța este de a sensibiliza bărbatul, stârnindu-i curiozitatea de a înțelege cum gândește și ce simte o femeie atunci când este copleșită de emoții.
Povestind despre ea însăși, despre amintirile comune și, de fapt, vorbind lumii întregi despre diferențele care apropie sau distanțează doi parteneri, femeia nu încearcă să-și convingă fostul iubit să se întoarcă la ea, ci caută să se înțeleagă pe sine, pregătindu-se totodată pentru momentul dureros al iminentei despărțiri. Cu bune și cu rele, bărbatul care este pe cale să o părăsească n-a fost nici primul, nici ultimul din viața ei zbuciumată. Crescută într-o familie cu doi adulți care munceau de dimineața până seara și-o soră mai mică și bondoacă, înghesuiți toți patru într-o casă din cărămidă arsă de la marginea unui parc uriaș, plin cu flori și arbori, care i-a fost în copilărie loc de joacă, femeia își amintește că, în adolescență, la vârsta primelor iubiri, a intuit că viața este un șir nesfârșit de metamorfoze, nu toate plăcute, prin care trecem înainte de a ajunge la marele final.
Prima metamorfoză a Șahrazadei părăsite a fost la aproape 13 ani când,, chinuită de durerile pântecului și agitată, fără a înțelege de ce, în preajma colegilor de clasă, l-a cunoscut brunetul înalt și deșirat, îmbrăcat într-un pulover alb, mițos, venit în tabăra de elevi dintr-un oraș de provincie diferit de al ei. Cu vreo doi ani mai mare decât adolescenta, Radu deșiratul a fost prima muză, trezind în sufletul și în mintea copilei, nevoia de a vorbi în versuri și de a scrie poezii. Cum, necum, Radu a aflat de admiratoarea sa secretă, de la ceilalți băieți din tabără sau, poate, de la vreo colegă geloasă, dar n-a binevoit să-i acorde nici măcar un dram de atenție adolescentei curte și bondoace, care a descoperit singură voluptatea plăcerilor trupești. După trei ani, în aceeași tabără de vară din Transilvania, același Radu deșirat, cu puloverul lui alb și lălâu, a invitat-o la o plimbare prin pădure care ar fi putut continua în orice fel dacă adolescenta nu l-ar fi simțit departe de ea, străin de toate, absent cu mintea deși era prezent cu trupul.
Zece ani mai târziu, studenta îndrăgostită în adolescență de Radu deșiratul cunoaște un alt Radu, coleg de facultate, care o ascultă cu răbdare atunci când îi vorbește despre literatură și învelișurile sufletului, dar care o întreabă în cele din urmă, disperat, ce își dorește de la viață. Student la inginerie, inteligent, pragmatic, răbdător și tandru, al doilea Radu devine pentru o scurtă perioadă iubitul Șahrazadei părăsite, dar nu pentru că ea l-ar fi iubit cu adevărat, ci ca un refugiu de care tânăra a avut nevoie după dezastrul lăsat în urmă de cutremurul cumplit din anul trei. Voluntară într-o echipă de salvare a răniților de sub dărâmături, tânăra a fost atât de copleșită de spaima și durerea trupurilor încă vii încât a căutat să uite, să evadeze puțin dintr-o realitate sinistră. Nevindecată după o partidă de amor în care Radu n-a fost alesul, ci doar un bărbat la îndemână, care ar fi putut fi la fel de bine oricare alt bărbat, femeia a depășit coșmarul cutremurului , dar a continuat să caute în toate femeile și în toți bărbații din jur, adevăratul sens al dragostei, taina, misterul profund al iubirii.
Rătăcitoare prin labirintul de neînțeles al sentimentelor care aduc împreună două ființe umane, Șeherezada Magdei Cârnecu îi scrie fostului iubit despre poveștile de dragoste de orice fel, dintre un copil și mama lui, dintre două femei tinere, îmbrățișate tandru pe o plajă în Constanța, dintre bărbați și femei care se întâlnesc, se iubesc și se despart, căutând să-l convingă pe bărbat că dragostea nu este o luptă în care cel care iubește mai mult pierde, iar celălalt câștigă, ci altceva, un amestec sublim de emoții și sentimente care te împacă cu tine și te unește cu universul. Deși miza este uriașă, femeia provoacă bărbatul să lase deoparte raționamentul și informațiile primite de-a gata și să coboare în el, să se cunoscă intuitiv pe sine, apoi să experimenteze pentru a înțelege și mai bine, mănușa aruncată de feminitate în obrazul masculinității, parfumată din plin cu metafore subtile, amintiri cu tâlc și povești care-ți mențin atenția trează, are pielea tratată și cu niscaiva otravă. Dacă eu pot, poți și tu este mesajul de final, care mie mi-a sunat nu a încurajare, ci a ruletă rusească.
„Eu nu nu vreau doar să știu, eu vreau și să fiu ceea ce știu. Sau să fiu în ceea ce știu. Să ajung să fiu ceea ce știu că pot fi, că pot deveni, și chiar mai mult de-atât.” (Magda Cârneci, FEM,p.169)
Magda Lungu, 05 august 2019
Magda Cârneci – FEM
Editura Polirom, 2014, 204 pagini
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu