⧫ Noi
Roman scris de Evgheni Zamiatin în anii 1920 și interzis mai bine de șase decenii în Uniunea Sovietică, Noi este confesiunea jurnal a matematicianului D-503, proiectantul giganticului Integral, o navă destinată să colonizeze alte planete cu locuitorii Statului Unic. Deposedați de nume și prenume, ambele înlocuite cu un indicativ, locuitorii orașul apocaliptic stăpânit de Statul Unic trăiesc și muncesc după un program fix, Tablele Orare, în care este inclusă și Ora personală, o fracțiune din zi care-i oferă cetățeanului iluzia dreptului la individualitate.
Cu treizeci și cinci de ani înainte de întemeierea Statului Unic, strămoșii cetățenilor actuali au inventat o hrană universală, pe bază de țiței, care a rezolvat problema foametei în lume. Puținii supraviețuitori ai experimentului, un procent de 0,2% din populația globului pământesc, s-au împărțit imediat în două tabere, sat și oraș, care s-au luptat vreme de două secole. Întemeiat după Marele Război de Două Sute de Ani, Statul Unic al cetățenilor-numere a pornit imediat ofensiva împotriva celui de-al doilea stăpân al lumii, Dragostea, instaurând istorica „Lex sexualis”, o lege care prevedea că fiecare număr are dreptul la oricare alt număr, în baza unei solicitări scrise, urmată de eliberarea unui carnet cu taloane roz. Eliminând în acest fel invidia, după ce foametea fusese deja rezolvată, fericirea locuitorilor Statului Unic a crescut în mod considerabil.
Cei câțiva rebeli care au fost împotriva noii stăpâniri mondiale au continuat să trăiască departe de orașul în care Statul Unic își avea sălașul, o citadelă cu bulevarde absolut drepte și clădiri paralelipipedice, bleu-cenușii, de o parte și de alta a străzilor, înconjurată de Zidul Verde peste care nu trecea nimeni. Guvernat de Binefăcătorul reales periodic, mereu același până la moarte, Statul Unic al numerelor își proteja cetățenii cu ajutorul Păzitorilor prezenți pretutindeni și foarte atenți la respectarea de către cetățeni a Tablelor Orare. Fără cusur, Tablele Orare împărțeau programul zilnic al locuitorilor orașului apocaliptic, de la trezirea unică până la stingerea unică, în ore de muncă, de masă, de sport și de școlarizare, oferindu-le totuși două ore pe zi, de la 16 la 17 și de la 21 la 22, timp în care pereții locuințelor puteau fi transformați din transparenți în opaci, iluzia dreptului la individualitate.
În Orele Personale, orășenii cu indicative în locul numelui și al prenumelui erau liberi să picteze, să asculte muzică, să se plimbe, să se împreuneze, numai dacă aveau taloane, sau să scrie, ca D-503, matematicianul-poet, constructorul giganticului Integral, o navă destinată să colonizeze alte planete cu locuitori ai Statului Unic. Intrigat de viața dezordonată a strămoșilor de dinaintea Statului Unic, D-503 își scrie impresiile într-un jurnal-confesiune, încercând să-și convingă cititorii de avantajele noii orânduiri, dar numai până când se îndrăgostește de I-330, o rebelă care plănuiește să ia în stăpânire Integralul și să pornească o revoluție. Bulversat de femeia nonconformist pentru care simte ceva, nici el nu prea știe ce anume, matematicianul începe să-și pună întrebări referitoare la dragoste, imaginație, credință și literatură, ajungând până la marile dileme ale omenirii cum sunt fericirea și libertate.
Realizând, pe de o parte, că întregul ideii de „noi” este o sumă care anulează personalitatea fiecărui „eu”, iar pe de altă parte, că nu se simte pregătit să treacă de cealaltă parte a Zidului Verde și să trăiască fugar, printre primitivi, matematicianul de treizeci și doi de ani se frământă zile întregi, iar în final cedează, prezentându-se de bunăvoie la cabinetul medical unde a fost programat, la fel ca restul populației, pentru o operație care-i va extirpa imaginația, garantându-i-se astfel o fericire absolută. A doua zi după Marea Operație, văduvit de ultima picătură de omenesc, D-503 este convins că statul totalitar și controlul absolut al populației sunt singurele alternative pentru o viață fără imaginație, emoții și sentimente, bazată exclusiv pe rațiune.
Original și curajos, romanul Noi a inspirat scriitori celebri din întreaga lume și a pus bazele literaturii de anticipație. Scris de Evgheni Zamiatin în 1920 și publicat în Anglia, pentru că în Uniunea Sovietică a fost interzis mai bine de șase decenii, romanul a fost urmat îndeaproape de „Minunata lume nouă”, publicat de Aldous Huxley în 1932 și „O mie nouă sute optzeci și patru”, publicat de George Orwell în 1949.
„În mine acum e foarte liniște și pustiu – ca în casă, atunci când toți au plecat, iar tu stai în pat singur și bolnav și auzi atât de limpede păcănitul clar, metalic, al gândurilor.” (Evgheni Zamiatin, Noi, p.104)
Magda Lungu, 24 august 2019
Evgheni Zamiatin – Noi
Editura Polirom, 2014, 216 pagini
Traducere din limba rusă de Inna Cristea
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu