⧫ Agata murind
După patru ani de luptă, cu ajutorul psihologului, împotriva traumei provocate de moartea prematură a surorii sale, tânăra violonistă Augusta Degan este anunțată că vechiul cimitir în care a fost înmormântată Agata trebuie mutat în altă parte, din cauza alunecărilor de teren. Silită să asiste la deshumarea Agatei, artista este copleșită de amintirile unui trecut periculos, trăit la limita dintre pasiune și obsesie, pe care n-a avut puterea să-l recunoască, dar care o ajunge din urmă. Prizoniera spaimelor și victima unor scene coșmărești, pendulând halucinant, în cele zece zile, între vinovăție și eliberare fizică, sau psihică, sensibila Augusta reușește cu greu să meargă mai departe, iar într-un final, să facă pace cu ea insăși.
Augusta avea șase ani, iar Agata 8, când a aflat că sora mai mare mai are doar șase luni de trăit. A urmat inevitabilul, sicriul, florile și înmormântarea unei fetițe în rochie albă, fără bandajul de pe frunte, de care a fost despărțită pe vecie. Vie și speriată, după ce Agata a rămas singură în cimitir, Augusta a început să aibă coșmaruri, simțea că alunecă într-un gol imens, la nesfârșit, fără să se poată agăța de nimic. După o noapte de coșmar, a doua zi mergea la școală de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, deși gândurile o purtau înapoi în timp, la jocurile la care participa și Agata, până să se îmbolnăvească.
Înstrăinată de părinți după moartea surorii mai mari, fără un grup de prieteni, sau cea mai bună prietenă, și interesată mai mult de băieți decât de fete, la 9 ani, Augusta l-a cunoscut pe Șerban Jacotă, vecinul bastard, copilul nimănui, deși avea un tată căruțaș și o mamă care lucra cu ora în diverse gospodării. Alungat de tatăl Augustei cu sudalme și îmbrâncit cu pe poartă cu un picior în spate, Șerban rămâne cu amintirea unei îmbrățișări furate, pe care o poartă în suflet și după ce a rămas orfan de ambii părinți, fiind apoi adoptat de familia Rottman care i-a oferit o casă, o educație și o nouă identitate.
A urmat Sabin, fratele Irinei, cel care s-a știut admirat de Augusta și Lia și care, trei ani mai târziu, le-a atras pe cele două fete într-un joc ce depășea vârsta inocenței. În timpul liceului, cât a fost studentă și după ce a intrat în orchestra filarmonicii, Augusta nu a avut decât aventuri pasagere, dar nici nu și-a dorit altceva, deși psihologul, după doi ani de terapie, i-a dat de înțeles că pot fi mai mult decât prieteni. Nehotărâtă între a face pasul următor sau a-și vedea în continuare de viață, artista primește vestea mutării vechiului cimitir în care era înmormântată Agata, din cauza alunecărilor de teren.
Sosită degrabă micul oraș, în primele zile nu are tăria de a participa la slujba de dezhumare, dar îi urmărește curioasă pe ceilalți moștenitori, 31 de rude sau împuterniciți, convocați de avocatul Iarin Rottman, nimeni altul decât Șerban Jacotă, copilul înfiat de Rottmani după ce și-au pierdut propriul băiat. Îndrăgostit din copilărie de fata vecinilor, Iarin Șerban Rottman, un avocat de succes, a căutat-o pe Augusta mai bine de douăzeci de ani și a găsit-o, dintr-o pură întâmplare pe lista convocaților la deshumare.
Fără să aibă habar de intențiile avocatului, Augusta e cu mintea în altă parte. Fiecare din cele zece zile petrecute în cimitirul din orașul copilăriei îi evocă o altă amintire, care se leagă, mai mult sau mai puțin, de ședințele de terapie, și îi redeșteaptă simțurile. Dispusă să experimenteze, Augusta se îndrăgostește de Artur Cadia, descendentul Amaliei Dobrovolski, dar, în paralel, trăiește căteva experințe erotice inedite cu un pușcăriaș, ambele ajutând-o să-și înfrunte fantomele copilăriei și să se convingă că, deși este o persoană specială, care intră într-o încăpere cu spatele, vede lucrurile dintr-o altă perspectivă și își iubește sora moartă de parcă ar fi încă vie, nu este nimic în neregulă cu ea.
Deși nu are finalul mult așteptat de pasionații romanelor de dragoste cu sfârșit fericit, Augusta nu rămâne cu psihologul-prieten, nici cu avocatul Iarin Rottman sau cu Artur Cadia, pentru că ultimii doi se ceartă, ceata degenerează, unul dintre ei moare, iar Augusta este acuzată de omucidere, povestea în sine, tandemul eros/thanatos pus atât de bine în valoare și confesiunea dureros de sinceră a tinerei violoniste, care se deschide ca un evantai peste trecutul și prezentul artistei, m-au intrigat și m-ai fascinat deopotrivă.
„Mă simțeam ca un puști care rezistă îndelung, strângând din dinți și opunându-se cu toată bărbăția unei comenzi străine, dar care cedează nervos instantaneu și izbucnește în lacrimi, redevenind copil și cerând ajutorul, la apariția tatălui.” (Dora Pavel, Agata murind, p.72)
Magda Lungu, 23 august 2019
Dora Pavel – Agata murind
Editura Polirom, 2014, 230 pagini
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu