Marin Mălaicu-Hondrari

Apropierea


Trei prieteni, poeți români, Dan Parfenie, Florin Roman The Great și Adrian Petru Constantin, au hotărât într-o noapte să pună capăt vieților lor anoste și să dispară pentru cinci ani adică să nu mai dea niciun semn, să nu mai publice și să nu mai comunice între ei. Căsătorit și tatăl unei fetițe de câteva luni, Dan Parfenie, singurul împăcat cu propria lui viață, a refuzat provocarea, dar ceilalți doi au intrat în joc. The Great urma să primească o bursă la Berlin, avea deci un an asigurat, iar Adrian visa de ceva timp să plece la muncă în Spania. Nedespărțiți în tinerețe, cei trei prieteni pornesc pe drumuri diferite, iar aventurile lor nemaipomenite, pline de iubiri, trădări și răsturnări de situație neobișnuite, le schimbă radical destinele.

Prieteni din copilărie, visători și poeți, cei trei prieteni, plus Lidia sau mama Poeziei, cum îi spuneau râzând băieții, aveau firi și ritmuri diferite. Cel mai romantic dintre ei, Dan Parfenie s-a îndrăgostit, pe rând, de toate personajele feminine întâlnite în cărți, dar, spre surprinderea celorlalți doi din grup, a refuzat să intre în jocul de-a dispărutul pentru cinci ani, propus de Florin Roman. De-abia căsătorit și tatăl unei fetițe de câteva luni, Ruxandra, Dan și-a așteptat prietenii acasă, scriind poeme atunci când supărătoarele migrene îl mai scuteau cu prezența și publicând, sporadic, volume de versuri bine primite de critica literară și răsplătite cu premii importate.

Florin, al doilea dintre cei trei mușchetari sibieni, promotorul jocului de-a dispărutul pentru cinci ani, după o bursă de un an la Berlin, într-un turneu de promovare a celei mai noi cărți publicate a cunoscut-o, în Spania, la Madrid, pe Dana. Absolventă de română-spaniolă și nefericită după câteva relații eșuate, Dana Bogdan a intrat în librăria madrileană în care Roman The Great citea poeme și s-a îndrăgostit fulgerător de poetul chipeș deși urma să se căsătorească cu Nicu, un buzoian ajuns în Spania la cules de măsline și amescat, fără voia sa, într-o afacere ilegală cu mașini și parfumuri. Arestat pentru cercetări, apoi judecat și condamnat la patru ani de închisoare, Nicu a fost înlocuit în inima și în gândurile Danei de Florin Roman, poetul căsătorit, alături de care a descoperit, în două săptămâni, că viața chiar merită a fi trăită.

Adrian Petru Constantin, mezinul grupului dispăruților, plecat la muncă în Spania, a fost angajat pe post de paznic de Rafael Ayuso Escobar, patronul firmei Aloan Automoviles SA, cu toate că afacerea nu mergea foarte bine. Cinsit și vrednic, Adrian și-a luat munca în serios, a câtigat în câteva luni respectul și simpatia patronului care i-a oferit, pe lângă o sumă generoasă, și casă, și masă, dar naiv, a căzut în plasa Vanessei Murillo, o traficantă argentiniană urmărită de poliție pentru afaceri necurate. Învitat de un poet spaniel căruia îi tradusese câtva poeme în română la un simpozion internațional de sculpturî, Adrian o cunoaște pe Maria, basista trupei Tinto Bass Band, iubita sculptorului Javier.

După câteva cuvinte schimbate la repezeală și o plimbare, umăr la umăr, pe chei, în noaptea digului, Adrian și Maria se îndrăgostesc fără speranță unul de celălalt, iar povestea lor de iubire, care cutreieră toată Europa pentru că Adrian se întâlnește cu Maria în orașele în care trupa Tinto Bass Band are concerte, se amestecă, deși pare greu de crezut, cu toate poveștile celorlalte personaje. Legați între ei cu fire invizibile, Dan Parfenie, Lidia, Dana, Adrian, Vanessa și Maria devin, rând pe rând, personajele principale ale unui roman în care „apropierile” se succed cu o repeziciune amețitoare și alternează cu, hai să le spunem, depărtările de trecut.

Lăsat pentru o scurtă perioadă în urmă, sau înlocuit un un prezent mult mai ofertant, dar niciodată uitat, trecutul revine în forță atunci când găsește momentul potrivit și nu doar că revine ca o umbră sau ca o amintire ștearsă și nedureroasă, ci aduce cu el toate fantomele de care cei trei prieteni plus Lidia, împreună cu iubitele, cunoștințele sau noii prieteni, nu pot scăpa nicicum. E un joc de-a șoarecele și pisica în roman, un joc periculos, în care fiecare fuge de ceva sau de cineva, alergând, în același timp, după altceva sau altcineva. Acest joc dublu, intitulat foarte sugestiv apropierea, este extraordinar de bine construit și m-a prins, am urmărit cu interes atât schimbările de decor, evadările pe alte meleaguri și întoarcerile acasă, cât și transformările interioare ale personajelor care devin, odată cu trecerea timpului, mai așezate în propria lor viață.

„Se pare că se întâlniseră toți trei într-o noapte, într-un apartament, apartamentul 31 cred că era și avea și apartamentul ăsta o semnificație pe care am uitat-o și acolo, în apartamentul 31, au luat hotărârea să dispară. (…) Au ales să dispară pentru cinci ani.” (Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, p.113)
Magda Lungu, 27 iulie 2019

Marin Mălaicu-Hondrari – Apropierea
Editura Polirom, 2014, 224 pagini

Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
1 » ... » 100 » ... » 200 » ... » 300 » ... » 400 » ... » 500 » ... » 600 » ... »


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu