⧫ Jucătoarea de go
În piața din orașul chinezesc „O Mie de Vânturi”, o adolescentă manciuriană și un ofițer japonez se întâlnesc în fața unei mese de joc. Absorbită de propiile gânduri, chinezoaica pare că visează, dar mutările ei inteligente și strategia pe care construiește în timp ce joacă, îi provoacă pe ofițer să descopere cine se ascunde sub uniforma ponosită de elevă. La fel de curioasă ca tânărul japonez, chinezoaica studiază fiecare mișcare a adversarului, încercând să afle ce gândește bărbatul cu care joacă go. Ireală și imposibilă, povestea de dragoste dintre chinezoaică și japonez, înfiripată în timpul partidelor de go, sparge zidul prejudecăților celor două lumi diferite și devine atât de puternică, încât învinge până și moartea.
Pasionată de mică de jocul de go, la paisprezece ani adolescenta a devenit cel mai tainic și mai bun adversar al vărului Lu. Considerat un jucător excepțional, vărul Lu participa la toate campionatele de go, iar micuța lui verișoară îl urma peste tot, ca o umbră. În timpul unei partide decisive, din pricina epuizării, vărul Lu a căzut leșinat peste tabla de joc, iar fetița a continuat partida în locul lui și a câștigat meciul, devenind astfel singura femeie admisă în cercul închis al amatorilor. După partida cu bucluc, uluiala vărului cu patru ani mai mare s-a transformat treptat într-un sentiment profund, dar neîmpărtășit de copila atrasă și de literatură, nu doar de jocul de go.
La șaisprezece ani, elevă la colegiul de fete din micul oraș O Mie de vânturi, manciuriana și-ar fi dorit o poveste de dragoste ca în romanele citite, nicidecum să devină soția unui văr plictisitor, plin de sine și mai tot timpul posac. Nepoata unui bunic demnitar la Curte și fiica unui tată care a studiat în Anglia, după prăbușirea Imperiului, micuța manciuriană a părăsit Pekingul împreună cu părinții și sora mai mare, Perla Lunii, mutându-se în orașul în care străbunii construiseră cândva o casă de vânătoare. După ce au concediat servitorii, păstrând doar o bucătăreasă și o menajeră, părinții aristocrați au fugit de realitate, găsindu-și un refugiu în întocmirea unei antologii de poezie engleză.
Lăsată să facă ce își dorește, mezina familiei foștilor aristocrați ruinați și-a umplut timpul liber de după școală cu jocul de go. La șaisprezece ani, invitată la petrecerea de Anul Nou de la Hotelul Imperial din fața primăriei, chinezoaica a fost prezentată de Huong, o colegă de clasă de la colegiul de fete, unor prieteni, Min și Jing, doi studenți amestecați în lupta împotriva armatei japoneze. Fascinată de poveștile băieților mai mari, puștoaica de Jing, băiatul fostului consilier al primarului, și el de ea, dar este sedusă de Min, cu care are o aventură mai mult din curiozitate decât din alte motive, rămâne însărcinată și este nevoită să ceară ajutorul lui Huong pentru a scăpa de sarcina nedorită.
Nepricepută în a-și ascunde suferința pierderii copilului de sora mai mare și de părinți, puștoaica evită pe toată lumea, iar după orele de școală se refugiază în piața orașului O Mie de Vânturi, unde, la câteva zile după avort, în fața tablei de go, îl întâlnește pe ofițeril japonez. Sosit în oraș de câteva zile, împreună cu trupa, vorbitor de limbă chineză cu un superb accent de Peking și bun jucător de go, tânărul este ales de căpitan pentru a-i spiona pe chinezi și trimis în piața cu tablele cu joc. Îmbrăcat în haine civile și foarte atent la ce se discută în jurul meselor de go, japonezul își începe misiunea cu o partidă aparte, la care are un adversar deloc de neglijat.
La început în glumă, apoi din ce în ce mai serios, japonezul și chinezoaica se luptă pentru a câștiga o partidă de go care se prelungește pe mai multe zile, oferindu-le celor doi posibilitatea de a-și studia mișcările și de aîncerca să ghicească ce se ascunde în mintea și în sufletul celuilalt. Încetul cu încetul, jocul se prelungește cu o plimbare în doi la Colina celor Șapte Ruine și cu admirație reciprocă și sinceră care stârnește în sufletele celor doi o furtună de sentimente. Despărțiți brutal din cauza războiului, ofițerul și adolescenta se regăsesc în Pekingul chinezesc cucerit de armata japoneză și trăiesc împreună ultimele clipe. De dragul ei, pentru a o salva din mâinile soldaților, tânărul locotenent japonez renunță la armată, la onoruri militare și la viață, și alege să moară împreună cu iubita sa chinezoaică.
„O singură partidă de go îi epuizează pe cei mai mulți jucători. Ca să-și revină, trebuie să mănânce și să doarmă. Eu reacționez altfel. Spiritul mi se încinge chiar de la începutul jocului. Concentrarea mă duce pe culmile excitării.” (Shan Sa, Jucătoarea de go, p.87)
Magda Lungu, 28 iulie 2019
Shan Sa – Jucătoarea de go
Editura Polirom, 2014, 280 pagini
Traducere din limba franceză de Mioara Izverna
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu