⧫ Jacob se hotărăște să iubească
Roman al renașterii din propria cenușă, 𝙅𝙖𝙘𝙤𝙗 𝙨𝙚 𝙝𝙤𝙩𝙖̆𝙧𝙖̆𝙨̦𝙩𝙚 𝙨𝙖̆ 𝙞𝙪𝙗𝙚𝙖𝙨𝙘𝙖̆ este povestea unui copil firav și bolnăvicios, obligat să suporte ostilitatea unui tată care ar fi trebuit să-l ocrotească. Bătut și umilit, apoi alungat de acasă, Jacob trece prin două valuri de deportări, prima în Siberia, iar a doua în Bărăgan, și reușește să supraviețuiască datorită ajutorul primit din partea bunicului șvab, a țigăncii moașe Ramina și a unui preot ciudat, care trăia pe un munte de oase. În tot acest răstimp și în ciuda tuturor loviturilor primite din partea sorții, Iacob se ridică deasupra răutății tatășui și a semenilor săi și alege să ierte în loc să se răzbune sau să urască.
Cu mult timp înainte de venirea lui Jacob pe lume, în 1635, anul în care ciuma bubonică, foametea și războiul secera oamenii, soldatul loren Caspar, primul Obertin, a pornit în căutarea unui strop de apă și ceva de-ale gurii și a găsit o casă cu muribunzi și cadavre, printre care rătăcea o femeie tânără și slabă ca un fir de păpădie. Singură pe lume după ce soldatul a omorât toți bolnavii de ciumă și a dat foc la casă, femeia l-a luat de bărbat pe Caspar și i-a fost credincioasă douăzeci de ani, până înut-o zi în care trecutul a ajuns-o din urmă și a cerut răzbunare. Primul născut din cei opt copii ai familiei Obertin, Frederick, străbunicul lui Jacob, a moștenit casa, vitele și pământurile tatălui său ucis de maică-sa.
Scund și robust, dar urât ca noaptea și drept urmare nedorit de femei, Frederick s-a însurat la repezeală cu Eva, o femeie la fel de urâtă ca el, a vândut tot și au plecat împreună către pământurile făgăduite de stăpânire, într-un loc de care auziseră pentru prima dată, undeva către răsăritul Imperiului. Energic și curajos, după o călătorie lungă și primejdioasă pe Dunăre, Frederick și Eva au ajuns, în 1770, într-o zonă mlăștinoasă și buruienoasă, în care au avut de furcă nu doar cu sărăcia lucie și cu vremea câinoasă, ci și cu malaria care a omorât zeci de oameni. Plecat el însuși la Timișoara, pentru a cere administrației ce i s-a promis, Frederick s-a întors cu tipografii care au împărțit mlaștina și Dealul Țiganilor din apropiere în parcele, după care baronul Alvinczy, moșierul satului Triebswetter, i-a înmânat toiagul de judecător.
În iulie 1924, un necunoscut de nimeni de prin partea locului, plecat de două luni din Bocșa, a ajuns în satul Obertinilor și a întrebat de femeia despre care citise într-un ziar că s-ar fi întors din America putred de bogată. Plecată din țară la șaptesprezece ani, Elsa Obertin reușise să scape de foame și de lipsuri fără ajutorul unui bărbat și nu s-ar fi gândit în veci că un oarecare Jakob va cuteza să-i ceară mâna doar ca să se îmbogățească. Uluită în primile zile de nesăbuința bărbatului, Elsa acceptă în final căsătoria, de dragul tatălui său, bunicul șvab, care îmbătrânea din ce în ce mai tare și începea să-și piardă vederile și puterile. Singurul copil al Elsei cu Jakob, Jacob cu c, născut pe câmp, într-o căruța cu gunoi de grajd, îi desparte pentru totdeauna pe cei doi tineri căsătoriți.
Neputând să-și ierte femeia că a născut în bălegar, în văzut lumii, Jakob Obertin, căsătorit cu Elsa pentru avere și nume, are o aventura cu țiganca Ramina, moașa fiului său, care va fi părăsită de bulibașă înainte de a-l naște pe Sarelo. Firav la trup, dar ager la minte, pruncul Elsei crește cu poveștile și leacurile Ramirei, înconjurat de dragostea mamei și de prietenii români, germani, unguri, evrei și țigani pripășiți în satul din apropierea Timișoarei. Cuminte și bun la învățătură, Jacob este îndrăgit de bunicul Obertin, care îl ferește atât cât poate de vorbele grele și bătăile uni tată care nu-și poate suporta copilul până într-atât încât acceptă șantajul Ramirei, schimbându-l pe Jacob cu Sarelo atunci când țiganii sunt deportați în Siberia. Cu inima frântă de trădarea tatălui său, Jacob reușește să se salveze din trenul morții și este găsit, aproape mort, de preotul Pamfilie, un popă ciudat, care dezgroapă oasele morților necunoscuți de pe dealul din apropierea casei, le spală, le împerechează și le înmormântează în cimitirul satului.
Dipă moartea neașteptată a binefăcătorului său, Jacob se întoarce acasă, alimentând falsele speranțe ale sătenilor că deportații cu câțiva ani în urmă au supraviețuit Siberiei și vor putea lua viața de la capăt. După doar câțiva ani în care destinul pare să-l fi lăsat să trăiască o viață normală, în liniște și pace, Jacob este din nou deportat, în Bărăgan de astă dată, numai că puștiul de odinioară, devenit între timp bărbat, înfruntă loviturile sorții fără să se plângă, ba mai mult, ajutându-i și pe alții să nu se lase striviți de tăvălugul marii istorii. Ajuns la capătul lumii, cu gândul la Katica, prima lui dragoste, și la întrega poveste a neamului Obertin, tânărul Jacob își ia în primire bucata de pământ repartizată de stăpânire și, visând cu ochii deschiși, își imaginează cumva arăta o casă mică, numai a lui, prima în care să se poată simți cu adevărat acasă.
Obligat de loviturile sorții să aleagă între iubire și ură, Jacob alege, de fiecare dată, prima variantă. La fel ca înaintașii săi, cele patru generații de bărbați Obertin, care au reușit să supraviețuiască în condiții inumane, la granița disperării. Capitolele odiseice, în care saga generațiilor Obertin este amestecată cu marea istorie, și care țin să ne aducă aminte grozăviile nu foarte îndepărtate ale umanității sunt sarea și piperul unui roman despre suferință și eliberare.
„Nu mai fusesem niciodată singur cu adevărat. Chiar și atunci când stătusem cu morții, ei tot erau mereu prezenți. În primele ore ale dimineții, când mă întorceam în casă, sperând că furia tatei se potolise, mă așteptau două cărămizi călduțe sub pătură. Câteodată și niște resturi de mâncare rece (...)” (Cătălin Dorian Florescu, Jacob se hotărăște să iubească, p.231)
Magda Lungu, 05 iulie 2019
Cătălin Dorian Florescu – Jacob se hotărăște să iubească
Editura Polirom, 2014, 324 pagini
Traducere din limba germană de Mariana Bărbulescu
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu