⧫ Venea din timpul diez
În Bucureștiul care lăsa în urmă secolul douăzeci și se pregătea să intre în următorul, Vespasian Moisa, Profetulul însemnat pe piept din naștere, câștiga pentru secta sa, Vestea Domnului, din ce în ce mai mulți adepți, în timp ce rivalii săi, convinși că liderul lor este reîncarnarea domnitorului Ștefan cel Mare, adică Cel Ales, încercau prin toate mijloacele să-l discrediteze. Când lucrurile au scăpat de sub control, iar ștefaniștii l-au răpit pe Vespasian Moisa chiar în ajunul întâlnirii sale cu trimisul Sfântului Scaun, cei mai buni ofițeri ai Serviciului Român de Informații, printre care și un agent pisică, au fost nevoiți să intervină.
Născut în satul ardelenesc Weissdorf, care nu mai există, un prunc născut din tată sas și mamă sârboaică și-a uimit moașa cu semnul primit din naștere, pe care bătrâna l-a recunoscut ca fiind harta Ierusalimului de-al doilea. În noiembrie 1992, un tânăr ce delira despre cohortele de îngeri a fost dus la secția de urgență a Spitalului Municipal, unde a fost înregistrat cu numele de Vespasian Moisa. Tratat de medicul de gardă care le văzuse pe toate cu o aspirină și lăsat să se ducă de unde a venit, același tânăr, interesat de conferințele profesorului de istorie Diaconescu, este recunoscut la începutul verii anului 1993 de primii săi adepți, medicul Arghir și susnumitul profesor, drept Învățătorul mult așteptat. Porniți în mare grabă spre capitală, cei trei au început să stea de vorbă sub coloanele de la Piața Romană, în văzul bucureștenilor, câștigând zi după zi și lună după lună, pentru secta Vestea Domnului nou înființată, din ce în ce mai mulți adepți.
În timp ce Vespasian Moisa și discipolii săi își vedeau liniștiți, credeau ei, de cea de-a doua venire a Fiului, Darius Georgescu și cei o sută de membri ai sectei ștefaniștilor se pregăteau să răstoarne Guvernul, dar nu înainte de a scăpa de Profetul însemnat pe piept, care-i încurca planurile. După ce au în încercat să-l discrediteze cu afișe semipornografice lipite prin ganguri și mesaje licențioase, scrise cu vopsea pe zidurile clădirilor din centrul capitalei, un articol scris de un jurnalist ieșean, în care un bărbat trezit din comă afirma că este reîncarnarea lui Ștefan Cel Mare, a părut a fi exact ce le trebuia. Invitat de Darius la București, Măria Sa Ștefan reîncarnatul a început să atragă curioșii, dar nu și să sporească numărul susținătorilor sectei. Nemulțumit că lucrurile nu evolau în direcția dorită, Darius Georgescu a pus la cale răpirea Profetului Vespasian Moisa.
În timp ce capii celor două secte își împărțeau Bucureștiul, ofițerii Serviciului Român de Informații îi supravegheau în continuu, dar fără să intervină în niciun fel. Deși bine informat de agenții de teren, colonelul Focșăneanu mai avea un as în mânecă, pe care urma să-l folosească la momentul potrivit. Cu câțiva ani în urmă, în 1991, în vara în care era la Tașkent, într-o misiune specială, locotenentul Trăistaru a fost atacat de o echipă de agenți a contraspionajului uzbec, prins, dus într-un laborator secret și folosit drept cobai. Deși iradiat, apoi supus unor teste stranii, locotenentul Trăistaru a scăpat cu viață din mâinile uzbecilor, dar n-a mai fost același, fiind trasformat într-un motan blănos, roșu tărcat, cu ochii verzi, dar cu creierul intact, care s-a întors în țară pitit în cala unui charter TAROM și s-a prezentat la sediul SRI. Uluit într-o primă etapă de vocea fostului locotenent, care povestea o experiență puțin spus ciudată, colonelul Focșăneanu a testat el însuși inteligența și abilitățile fostului locotenent, trimițând motanul în diverse misiuni, ca agent sub acoperire.
Iar când cele două secte au început să se războiască, întâi discret, apoi din ce în ce mai violent și pe față, tot locotenentul motan, infiltrat pe terasa vilei din Piața Lahovary, locul în care secta Vestea Domnului îți stabilise sediul central, a fost cel care a anunțat SRI-ul că Vespasian Moisa urmează să fie răpit de ștefaniști chiar în ajunul întâlnirii Profetului născut de două ori și însemnat pe piept cu trimisul Sfântului Scaun. Fantasmagoric de la amuzament involuntar până la enervare, pentru că, la un moment dat, când citești spusese colonelului Focșăneanu, care afirmă cu dezinvoltură că în anii optzeci am arestat cincizeci și șase de Napoleon și treizeci de Stalin îți piere zâmbetul și apare grimasa ororii, și doldora de personaje incredibile, cu sensul de foarte greu credibile, romanul falșilor profeți veniți din timpul diez, supravegheați îndeaproape de ochiul vigilent al SRI-ului, are ceva aparte: naratorul. Povestitor lucid și coerent, naratorul este singurul om care rămâne treaz din poveste, cu toate că este înconjurat, ba chiar asediat, de o mulțime amețită de naivi sau de oportuniști, dispuși să creadă în oricine sau să facă orice pentru a obține bani și celebritate.
„Oamenii de acolo obișnuiau să încurce lucrurile până ajungeau la legendă, dar aceasta de acum era cu mult mai mult decât erau ei obișnuiți să ducă. În vremea când această istorie a ieșit la suprafață, se povestește că unii, mai slabi de înger, și-au pierdut mințile.” (Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez, p.151)
Magda Lungu, 14 iunie 2019
Bogdan Suceavă – Venea din timpul diez
Editura Polirom, 2014, 240 pagini
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu