⧫ Băieți de gașcă
Amintiri pline de umor din anii de liceu, o zi din viața unei femei fără mâini, talentată la desen, sporovăiala inocentă a unei copile de grădiniță, care povestește ce viață grea duce acasă, și o petrecere grandioasă în grădina lui Gehringer sunt doar câteva din povestirile acestui volum, în care ne întâlnim deopotrivă cu adolescenții din anii comunismului și cintemporani de toate vârstele. Vesele, triste sau ieșite din comun, o parte dintre povestiri ne poartă în afara granițelor țării, la Lille sau Viena.
Afară, la joacă, o fetiță de grădiniță desenează un șotron, așa cum a învățat-o Luminița, prietena ei mai mare, iar cât timp îl desenează șopronul, cum îi spune ea, sporovăiește neîntrerupt, în graiul stâlcit al copiilor mici, despre micul ei univers, nu tocmai fericit, în care s-a născut, trăiește și crește. Cu o mamă bibliotecară și un tată funcționar la bancă, fără frați și surori, fetița este lăsată de capul ei, când nu e la grădiniță, și îndemnată de părinți să se joace de una singură, cu fele de fel de jucării. Deși nu se consideră neapărat săracă, fetița știe că părinții ei așteaptă, lună de lună, ziua de salariu și că în rest trăiesc de pe o zi pe alta. Chair dacă e foarte mică, fetița înțelege, cu mintea ei de copil, că certurile și nemulțumirile părinților se datorează lipsurilor și grijilor de zi cu zi.
Rămasă fără ambele mâini în urma unui accident care a mutilat-o pe viață, dar talentată la desen, Laura n-a renunțat cu niciun chip la visul din copilărie. A terminat liceul la seral, a lucrat câțiva ani ca suplinitoare de desen, iar când a citit în ziar despre un concurs pentru ilustrat o carte pentru copii, s-a pus pe treabă. Întreruptă în timp ce desena de vizita neașteptată a Silviei Nena, prietena din copilărie care venise de ziua ei de naștere pentru a o felicita, dar și pentru a-i cere un sfat într-o problemă amoroasă încurcată, Laura se mișcă sprinten prin micul ei apartament, deschide uși, trage și închide sertare, desface sticle și toarnă în pahare, toate cu ajutorul degetelor de la piciorul drept.
Vecin cu Radu, mai degrabă cunoștințe decât prieteni din copilărie, fiul unor oameni cu stare, care îi disprețuiau pe muncitorii de la geuri și le împuiau capul copiilor cum că vecinii lor ar fi murdari și purtători de fel de fel de boli ale sărăciei, s-a apropiat de copilul cu ochelarii prinși cu elastic mai mult din curiozitate decât pentru a verifica cele spuse de părinți. Spre surprinderea lui, deși avea rezultate slabe la învățătură, după terminarea liceului, Radu a intrat în afaceri, iar restul a venit cumva de la sine. După ce a ajuns pe prima pagină a ziarelor, cosmetizând trecutul, maică-sa a ținut cu tot dinadinsul să-i amintească cât de buni prieteni au fost cândva și nu rata nicio ocazie de a comenta noutățile despre ce a făcut sau ce și-a mai cumpărat omul de afaceri. Accidentul stupid în care Radu și-a pierdut viața a pus punct unei ascensiuni ce părea să nu se mai oprească.
Profesor de filosofie la un liceu la care această disciplină nu prezenta niciun interes la clasă, o doamnă profesoară între două vârste este sunată de un fost elev și rugată să îl ajute cu un sfat prietenesc. Sărac și necăsătorit, cu o soră retardată rămasă în grijă, un muncitor tânăr, fost elev, a cunoscut o fată bogată, dar foarte-foarte grasă, cu care, dacă s-ar fi căsătorit, deși nu simțea nimic pentru ea, ar fi primit la nuntă, din partea socrilor, o mică avere. Știind prea bine că în poveștile cu interese și neiubiri orice sfat este de prisos, profesoara l-a ascultat pe fostul elev cu răbdare și i-a spus să facă ce vrea. La fel de confuz cum venise, dar mai puțin agitat, fostul elev a fugit de la propria nuntă, abandonându-și mireasa grasă în fața altarului, înainte de a rosti fatidicul da.
Cu personaje desprinse din realitate și întâmplări care par fantastice deși nu sunt, povestirile pline de gaz și neprevăzut ale acestui volum ne invită într-o aventură cu oameni obișnuiți, a căror viață se schimbă radical din cauza unui accident sau a unei întâmplări fericite sau nefericite. Rămași pe dinafară, spectatorii din jur, cunoștințe ocazionale sau prieteni buni, urmăresc cu interes ce li se întâmplă acestora și se întreabă, pe bună dreptate, ei ce au făcut sau ce au de făcut cu viețile lor.
„Mă uitam la el și, pe moment, îl invidiam. Era fericit. Avea o încredere nemărginită în el și, mai ales, în banii lui. Apoi mi-am amintit de o cunoștință îndepărtată care căștigase o avere la loto, însă sărmanul n-a apucat să se bucure de ea. Când s-a văzut cu atâția bani, a înnebunit.” (Dan Lungu, Băieți de gașcă, p.49)
Magda Lungu, 15 februarie 2019
Dan Lungu – Băieți de gașcă
Editura Polirom, 2013, 180 pagini
Colecția ⊰ «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu