⧫ Povestea lui Arthur Gordon Pym
Atras de primejdiile ascunse de calmul aparent oceanului și de poveștile ascultate cu sufletul la gură, Arthur Gordon Pym, împreună cu prietenul său cel mai bun, Augustus, bine aghezmuiți amândoi, au pornit într-o seară, cu barca în larg. Încântați de miva lor aventură, dar nepricepuți în ale navigației, cei doi tineri sunt aproape striviți de o balenieră care nu a observat mica ambarcațiune. Salvați de echipajul vasului de mare tonaj, Arthur Gordon Pym și Augustus pornesc în aventura vieții lor și au parte de o revoltă, un naufragiu, descoperirea unei mări misterioase și o mulțime de alte peripeții care se sfârșesc odată cu apariția unui zeu necunoscut.
În seara petrecerii la domnul Barnard, Arthur și Augustus, năuciți de vinurile și lichiorurile pe care le-au amestecat pe nemâncate, după câteva ore de somn pe furate, cuprinși de un soi de exaltare care i-a dat jos din pat și i-a împins să iasă cu barca în larg. Mahmuri amândoi și neîndemânatici, Artur și Augustus au fost loviți de un vas de mare tonaj care a trecut peste bărcuță de parcă nici nu ar fi fost. Salvați de membrii echipajului de pe giganticul vas, cei doi tineri s-au întors acasă cu un și mai puternic dor de ducă.
La mai mult de un an de la necazul cu barca domnului Barnard, tatăl lui Augustus, iată că s-a ivit și ocazia potrivită de a pleca din nou pe mare. Ascuns în cala pupei bricului Grampus de prietenenul său cu doi ani mai mare, Gordon și-a văzut visul cu ochii și a ieșit în larg fără să bănuiască revolta marinarilor care deja împărțise echipajul în două părți inegale, dar la fel de înverșunate. Răzvrătiții, în frunte cu secundul, mai numeroși și bine organizați, au așteptat momentul potrivit și au luat în stăpânire bricul, spre disperarea lui Gordon care a auzit zarva și împușcăturile, dar nefiind pe punte, n-a înțeles ce se întâmplă.
Eliberat din cala vasului de Augustus, aproape mort de sete și de foame, Gordon a înjghebat un plan de a salva vasul din mâinile răzvrătiților. Doar că, după săptămâni întregi în care a stat ascuns sub punte, doar el și Tiger, câinele strecurat pe bric tot de Augustus, slăbit și amenințat de menbrii noului echpaj, Gordon a fost nevoit să-și amâne planurile pentru a se salva dintr-o furtună înspăimântătoare, care amenința să-i scufunde, fără să-i pese cine se află la cârmă. După lupta crâncenă cu natura dezlănțuită, cei patru supraviețuitori din ambele tabere, storși de vlagă și fără provizii, au tras la sorți viața sau moartea, lăsând destinul să aleagă pe unul dintre ei, nenorocosul care urma să fie sacrificat.
Acestui episod desprins parcă dintr-un film de groază, i se vor alătura pe parcursul romanului altele, la fel de terifiante, care incită iubitorii acestui gen de aventuri marinărești. Deși interesantă, cu răzmelițe, furtuni apocaliptice, broaște țestoase gigantice și băștinați ipocriți, încremeniți într-un alt veac, ba chiar antrenantă până la un punct, Povestea lui Arthur Gorgon Pym nu mi-a plăcut per ansamblu, dar am apreciat faptul că am găsit în ea, pe alocuri, descrieri ample ale florei și faunei câtorva insule misterioase, pe care aventurierii le-au întâlnit în drumul lor întrerupt abrupt, cu o cădere într-un abis lăptos, pregătit să-i primească.
„Cu fiecare pas spre interior, eram tot mai încredințați că ne aflăm într-un ținut complet diferit de oricare dintre cele vizitate până acum de oamenii civilizați. Nu vedeam nimic din cele cu care fuseserăm obișnuiți înainte.” (E.A. Poe, Povestea lui Arthur Gordon Pym, p.168)
Magda Lungu, 10 februarie 2019
E. A. Poe – „Povestea lui Arthur Gordon Pym”
Editura Polirom, 2013, 240 pagini
Traducere din limba engheză de Liviu Cotrău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu