⧫ Raiul găinilor
Teribilul an 1989 a fost un moment de răscruce pentru locuitorii de pe strada Salcâmilor. Toți cetățenii, oameni ai muncii înainte de Revoluție, ieșiți la pensie pentru limită de vârstă, cu Ordonanța sau din motive medicale, transformați peste noapte în pensionari au fost nevoiți să-și umple timpul liber cu fel de fel de activități. De departe, cea mai plăcută dintre toate și preferată în unanimitate de partea bărbătească a fost vizita prelungită sau repetată cu sfințenie la Tractorul șifonat, cârciuma lui Ticu Zidaru, unde cu un pahar în față și în prezența nelipsitei clientele, se puteau dezbate în tihnă toate subiectele fierbinți ale zilei. Supranumit Fals tratat de zvonuri și mistere, Raiul găinilor este romanul unei lumi mici, provinciale, scăldată în amintiri și nostalgii comuniste sau frământată de grijile pentru capra vecinului.
Scăpată ca prin minune de tocătura gurilor de pensionari sau șomeri, casa înaltă a Colonelului a rămas nediscutată până într-o zi nefastă, în care Milica a pătruns pentru a da un telefon la salvare și din care a ieșit triumfătoare, cu un subiect care a rămas la ordinea zilei pentru următoarele două săptămâni. Povestită dintr-o suflare și repovestită pe larg, cu amănunte reale sau închipuite, casa Colonelului a trecut din gura Milicăi prin toate urechile flămânde de pe strada Salcâmilor și ar fi rămas mult și bine desertul preferat dacă Veronica Geambașilor ar fi fost cuminte și nu s-ar fi fi întors din stațiune cu o sarcină rușinoasă, care a umplut toate gurile mai dihai decât lambriurile elegante ale fostului ofițer.
Debordând de energie și cu un umor molipsitor, Dan Lungu descrie toate etapele zvonisticii, de la declicul Milicăi în fața telefonului din holul casei Colonelului până la epuizarea subiectului care va fi înlocuit de un altul, mai proaspăt și mult mai ofertant atât pentru partea feminină a străzii, cât și pentru partea masculină, obișnuiții cârciumii șifonate, care profită de ocazie și aduc în discuție niscaiva amintiri cu și despre tovarășul Nicolae Ceaușescu și consoarta sa Elena, un fost savant de renume mondial. Povestită de parcă ar fi relatată de la fața locului și nu închipuită, întâlnirea lui nea Mitu cu cel mai iubit fiu al poporului este introducerea preferată de Dan Lungu pentru o întoarcere în timp, la începutul anilor 1980, în perioada sistematizărilor, în care echipe de ingineri înarmate cu hărți și aparate de măsură aduceau cetățenilor vestea că mahalaua lor va fi nivelată de buldozere, iar în locul fostelor case mici și prăpădite se vor înălța betoane gri, pentru stocarea vremelnică a mărfurilor sau a viitorilor blocatari.
Strămutați din casele lor ridicate pe pâmântul moștenit de la părinți în blocuri cu patru sau zece etaje, cetățenii de pe strada Salcâmilor au trecut într-o altă etapă a istoriei, apoi în următoarea, cea de tranziție de la comunism la democrație, o perioadă tulbure, în care Hleana și-a pierdut mințile, nea Mitu banii depuși la Caritasul din Cluj, iar Vera Socoliuc s-a pregătit să bolească. Ocolită de zumzetul palavrelor care n-ar fi avut ce căuta în casa în care zăcea un om bolnav, familia Socoliuc, a doua de pe stradă după cea a Colonelului, aparținând unei lumi diferite de cea a mahalalei și a reușit în timp să păstreze o distanță care a pus-o la adăpost de zvonuri și mistere. Bucureșteancă plină de ifose când s-a căsătorit cu Tavi Socoliuc, Vera și-a ocupat locul potrivit în casa socrilor de pe strada Salcâmilor, iar după ce bătrânii nu au mai fost, a intrat în rolul stăpânei tăcute, care privește cu indulgență agitația din jur. Boala Verei, o lovitură venită pe neașteptate, a scos familia Socoliuc cu totul de pe traseul vizitelor enervante.
Un personaj savuros, unu la unu cu toată acestă periferie provincială, este Relu Covalciuc, producătorul sucului de roșii vâscos, subțiat de cunoscători cu vodka lui Ticu Zidaru, și proprietarul raiului găinilor de pe strada Salcâmilor, o mică fermă de păsări paranormale, al căror comportament ieșit din comun îl îndeamnă către filosofie și visare. În mica sa grădină din spatele casei, Relu Covalciuc găsește într-o bună dimineață o invazie de râme de toate națiile și toate mărimile, un fenomen unic pe stradă și care îl urcă în topul discuțiilor de la Tractorul, pentru trei zile amărâte, pe locul fruntaș. La fel ca povestea Milicăi despre casa Colonelului, de la începutului romanului, întâmplarea din grădina lui Relu Covalciuc stârnește discuții și interpretări fanteziste, apoi crește în intensitate până atinge punctul culminant, iar în clipa în care misterul este elucidat se stinge, eliberând mahalaua și în același timp pregătind-o pentru următorul subiect senzațional.
„M-am trezit și n-am mai putut închide un ochi. Mi-era un fel de frică, dar nu foarte clară. Am ieșit afară să verific poiata găinilor. Totul era în regulă, nu le furase nimeni, nu se auzea nimic suspect. Cerul era foarte frumos, plin de stele: Dumnezeu aruncase parcă o mână de grăunțe strălucitoare.” (Dan Lungu, Raiul găinilor, p.139)
Magda Lungu, 11 august 2018
Dan Lungu – „Raiul găinilor”
Editura Polirom, 2012, 208 pagini
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu