⧫ Soț și soție
Prieteni din copilărie, Naama și Udi au crescut împreună și au crezut că nimic nu-i poate despărți. Căsătoriți de tineri, au fost extrem de fericiți până în ziua în care Noga, fetița lor de doi ani, a alunecat din brațele tatălui și s-a rostogolit pe scările dintre etaje. Lovită la cap, copila a supraviețuit printr-un miracol, dar după accident, căsnicia celor doi soți a început să se destrame. Speriată de cele întâmplate, Naama a ridicat un zid între fetiță și Udi, iar Udi, dezamăgit de el însuși, nu a știut ce să facă pentru a-l dârâma. Zi după zi, Naama și Udi au rătăcit drumul către celălalt, iar după opt ani în care au ajuns aproape ca doi străini, o nouă lovitură prăvălită din senin peste cei doi soți devine o cumpănă care-i va hotărî dacă vor rămâne împreună sau vor porni pe drumuri diferite.
Crescută într-o familie modestă de evrei, Naama a asistat neputiincioasă la certurile interminabile ale părinților, apoi la divorțul care le-a rupt familia din două părți inegale. Tatăl, rămas de unul singur în casa de la marginea satului, s-a adaptat destul de repede tihnei noii sale vieți, iar mama petrecăreață, împreună cu cei doi copii, a închiriat un apartament în oraș pentru a fi mai aproape de prietenii zgomotoși și de barurile care i-au plăcut mai mult decât liniștea unei familii, dar nu s-a mai recăsătorit. La adolescență, Naama s-a îndepărtat de fratele mai mic și de mama certăreață și s-a apropiat încet, încet de colegul dispus să-i asculte bucuriile și supărările. Prieteni din copilărie, apoi tineri îndrăgostiți, Naama și Udi s-au căsătorit de dragul amintirilor comune, de parcă și-ar fi dorit o continuare a unei povești deja cunoscute și nicidecum o nouă iubire care ar fi putut să-i separe.
El pictor talentat, iar ea asistentă socială la un cămin cu femei singure, însărcinate în ultimele luni, Naama și Udi s-au bucurat din plin de primii ani ai căsniciei lor și au crezut că sunt de nedespărțit atunci când Noga, primul lor copil, a venit pe lume și le-a umplut viețile până la refuz. Din nefericire, căzătura de pe terasă a fetiței și lunile următoare, în care copila de numai doi ani s-a zbătut între viață și moarte, a spulberat visul unei familii ideale. Prea tineri și nepregătiți pentru o asemnea lovitură, Naama și Udi s-au îndepărat unel de celălalt, preferând să-și ducă singuri fricile și vinovățiile. Disperat și dezamăgit că a scăpat fetița din brațe, Udi a renunțat la pictură și s-a angajat ca ghid turistic pentru a sta cât mai departe de reproșurile soției. Acasă doar cu Noga, iar la muncă printre femei și mai nefericite decât ea, Naama a încercat să uite accidentul, dar nu și-a putut ierta soțul pentru o greșeală care i-ar fi putut fi fatală fetiței.
După ani în care nu s-a mai întâmplat nimic, tânără și încă frumoasă, Naama s-a lăsat pictată și admirată de un bărbat care, chiar dacă nu i-a devenit amant, a stârnit gelozia lui Udi și alte discuții răutăcioase care nu au primit răspunsul potrivit și care au degenerat în certuri și acuzații reciproce. Mai mult urându-se decât iubindu-se, cei doi soți an neglijat copila care a crescut de capul ei, fără prieteni și fără vreo preocupare care să o mulțumeacă sau să-i umple timpul. Timidă și mediocră, Noga a absolvit primele clase fără a ieși cu nimic în evidență, iar acasă, a preferat să dispară atunci când începea simfonia neterminatelor războaie domestice. La opt ani de la accidentul care i-a învrăjbit părinții, boala tatălui său, misterioasă și care i-a paralizat picioarele, a speriat-o atât de tare, încât a refuzat să mai mănânce, chinuindu-și de bunăvoie trupul și mintea, pentru a fi solidară cu părintele atât greu încercat.
Internat în spital de soția care a cerut ajutorul medicilor, Udi este vindecat de misterioasa paralize, dar la puțin timp după însănătoșire își pierde auzul și i se sugerează în urma unor investigații amănunțite că bolile lui ciudate ar avea mai degrabă nevoie de un psihiatru decât de orice alt medic specialist. Uimită de eșecul medicinei tradiționale și înfricoșată de accesele de furie ale soțului pe care nu-l poate mulțumi nicicum, Naama ia legătura cu o vindecătoare tibetană, Zohara, o convinge să-i intre în casă și stârnește o avalanșă de întâmplări care ăi vor schimba dramatic viața. Cu alte concepții despre boli și oameni, Zohara reușește, în doar câteva ședințe, să îi insufle soțului un dor nebun de ducă, iar soției, o poftă teribilă de a trăi tot ce și-a refuzat ca femeie și mamă. Vindecați de iluzii deșarte și de rănile adânci ale trecutului, cei doi soți se vor reîntâlni la aniversarea de zece ani a fiicei lor și se vor privi, pentru întâia dată, ca niște străini care de-abia așteaptă să se cunoască cu adevărat.
„Noi nu suntem aceeași carne, un singur trup, ci două trupuri care s-au schimbat între ele, eu port trupul lui, iar el, pe al meu, fiecare dintre noi renunță la propriul său corp și se pare că toată viața am tânjit după această renunțare, încă de când eram copii și aveam aceeași uniformă.” (Zeruya Shalev, Soț și soție, p.111)
Magda Lungu, 10 august 2018
Zeruya Shalev – „Soț și soție”
Editura Polirom, 2012, 360 pagini
Traducere din limba ebraică de Ioana Petridean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu