⧫ Evanghelia după Isus Cristos
Reluând o legendă veche de 2000 de ani, păstrând eroul zeu și personajele importante, dar schimbând, pe ici pe colo, în punctele esențiale, povestea, Jose Saramago a reușit cu incredibilul săi roman să scandalizeze atât de mult opinia publică, încât Evanghelia lui Isus Cristos a fost imediat interzis, apoi publicat și devorat de critică și de cititorii din întreaga lume, măcar din curiozitate dacă nu din plăcerea de a participa la discuții contradictorii, stârnite de un subiect atât de controversat.
Legenda spune că părinții pruncului Isus au fost tâmplarul Iosif și Maria, un tânăr de douăzeci de ani și o tânără de șaisprezece, soț și soție, căsătoriți în cătunul Nazaret, un loc sărac și cu puțini locuitori, din ținutul Galileii. La fel ne spune și controversatul roman, dar amestecă în zămislirea copilului, dorința pământeană a tatălui Iosif pentru trupul soției, Maria, cu harul dumnezeiesc, coborât în Nazaret din înalturi și întrupat într-un cerșetor zdrențăros care va veghea sarcina femeii și nașterea fiului mult dorit. Obligat de legea romană să participe la recensământ, Iosif va părăsi Nazaretul și va porni către Betleemul natal, însoțit de Maria, însărcinată în ultima lună și îngândurată din pricina drumului lung și anevoios.
Când au ajuns, în sfârșit, în Betleem, Iosif și Maria nu au găsut binevoitori să-i găzduiască într-o casă caldă și primitoare, dar au fost îndrumați către un fost staul de vite, ascuns într-o peșteră, departe de oraș. După nașterea pruncului, vestită lumii de trei ciobani, nu magi ca în Biblie, Iosif va fi nevoit să-și găsească ceva de muncă. Colindând zi și noapte prin Betleem, tâmplarul va auzi de pruncuciderea pusă la cale de Irod și va alerga într-un suflet să își salveze fiul. Chinuit de remușcări după fuga din Betleem, Iosif va retrăi, iar și iar, coșmarul uciderii celor douăzeci și cinci de copii sub trei ani, din porunca lui Irod, în noaptea măcelului, un vis urât care nu-l va lăsa să doarmă, dar care nu-l va împiedica să aducă pe lume alți nouă copii, două fete și șapte băieți.
Primul născut într-o familie simplă și numeroasă, Isus va avea o copilărie și o adolescență în care se va face remarcat de dascăli și de părinți prin cumințenie, curiozitatea pentru cărțile sfinte și râvna cu care memora toate lecțiile de la școală. După moartea îngrozitoare a tătălui său, nevinovat, crucificat împreună cu alți treizeci și nouă de bărbați, prizonieri prinși de soldații lui Irod, Isus va pleca din Nazaret și îl va întâlni pe Păstor, un cioban ciudat, apărut de niciunde în calea lui și încântat să îl ia cu el, ca ajutor la păzitul turmei de oi și capre. Ucenic pentru următorii patru ani, Isus va fi supus de Păstor la fel de fel de teste de inteligență și moralitate și ispitit, în fel și chip, să-și lepede credința. Din ce în ce mai matur și mai sigur pe el, tânărul se va convinge că enigmaticul Păstor nu este un înger trimis de Dumnezeu să îi arate calea spre Templu, ci Lucifer cel izgonit din Rai pentru că și-a dorit să fie una cu Domnul.
Alungat de Păstor, după patru ani în care l-a slujit cât a putut de bine, Isus o va cunoaște pe Maria din Magdala, o femei ușoară, de care se va îndrăgosti și la care nu va mai renunța până la sfârșitul zilelor lui pământene. Martoră a minunilor săvârșite de Isus, Maria din Magdala își va însoți iubitul în toate călătoriile, mai puțin în cea inițiatică, acele 40 de zile în care Isus, singur, plecat cu barca pe mare, va intra într-o pâclă deasă care îl va separa de restul lumii. Acolo, în centrul norului plumburiu, Isus se va întâlni cu Dumnezeu-tatăl și cu Păstor-Lucifer- izgonitul și va participa la un dialog șocant, dus la extrem, care răstoarnă cu susul în jos concepțiile creștinismul și amestecă binele cu răul într-un melanj din care nu mai pot fi separate. Mai bun decât Dumnezei, uman și asumat, Păstor-Satana devine aproape simpatic, cu relele lui cu tot, în timp ce Dumnezeu-tatăl, crud și însetat de putere, se folosește de moartea propriului fiu pentru a cuceri întreg pământul și se transformă din zeu într-un antizeu violent și antipatic.
După acest dialog cutremurător, cheia romanului-șaradă, Saramago reia povestea și îl va însoți pe Isus până la crucificare. Botezat de Ioan în apa Iordanului, adorat de poporul uimit de miracolele înfăptuite, urmat de discipoli și însoțit de Maria din Magdala, Isus se va înălța prin cuvânt, va cădea în capcana întinsă cu șiretenie de Dumnezeu-tatăl și va fi ucis de oameni, dar nu știm dacă va mai renaște pentru că aici, în acest punct, se termină povestea. O poveste originală, curajoasă și melodioasă, mai mult umană decât îngerească sau demonică, nerecomandată acelora care confundă ficțiunea cu realitate.
„Se întîmplă asta de multe ori, nu punem întrebările, pentru că nu sîntem încă pregătiți să auzim răspunsurile sau pentru că, pur și simplu, ne e teamă de ele. Și cînd ne adunăm curajul să le punem, nu e rar să nu ni se răspundă.” (Jose Saramago, Evanghelia după Isus Cristos, p.214)
Magda Lungu, 13 mai 2018
Jose Saramago – Evanghelia după Isus Cristos
Editura Polirom, 2012, 420 pagini
Traducere din limba portugheză de Mioara Caragea
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Premiul «NOBEL» pentru Literatură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu