⧫ Inimă de câine * Însemnări pe manșete
Mereu surprinzător și de fiecare dată într-o manieră diferită, Mihail Bulgakov ne propune, în acest volum, să-l însoțim pe profesorul Filipp Filippovici Preobrajenski în aventura vieții sale. Medic vizionar, dispus să-și riște reputația de dragul științei, profesorul transplantează creierul unui bărbat în capul unui câine, doar că ciudata ființă rezultată în urma experimentului nebunesc, evoluează într-o altă direcție decât cea dorită. La fel de dezamăgit ca tânărul scriitor din Însemnări pe manșete, angajat într-o instituție anostă pe care încearcă să o scoată din anonimat, profesorul își pierde treptat speranțele că omul-câine este capabil să devină o ființă superioară, dornică să facă ceva mai mult decât să se îmbete și să lenevează.
Opărit de un bucătar care a aruncat după el cu o oală de apă clocotită, câinele Șarik, copleșit de disperare și de suferința îndurată, este ademenit de profesorul Preobrajenski cu bucăți de salam și invitat, ironic, să intre în luxosul său apartament, prevăzut, după cum va afla mai târziu, nu doar cu o sufragerie încăpătoare și o bucătărie strașnică, ci și cu un cabinet medical dotat cu o aparatură performantă, de ultimă generație. Adormit, apoi pansat și tratat de medic până când rana de pe abdomen i s-a vindecat, dulăul Șarik are senzația că a nimerit în raiul medicilor, care adună de pe stradă animale lihnite și bolnave, oferindu-le hrană proaspătă și un adăpost călduros, în numele iubirii necondiționate pentru toate ființele vii, cuvântătoare sau necuvântătoare.
Bodogănit de bucătăreasă pentru stricăciunile provocate în casa profesorului, alintat de Filipp Filippovici cu bucățele suculente de friptură de berbec, servite cu furculița, pe furiș, sub masa din sufragerie, și invidiat de toți maidanezii din cartier pentru viața sa nouă, Sharik se lăfăie în brațele huzurului până într-o zi îngrozitoare, în care este închis în baie pentru câteva ore interminabile, apoi eliberat pentru a fi târât de Zina bucătăreasa în sala de consultații. Nedumerit și încă supărat că a fost pedepsit pe nedrept, dulăul este adormit cu cloroform de asistentul profesorului, iar când se dezmeticește, după șase zile în care cei doi medici l-au supravegheat atent, lătratul începe să i se transforme în cuvinte, dar nu orice fel de cuvinte, ci înjurături și insulte grosolane.
În paralel cu apariția limbajului, după transplantul de creier uman, lui Sharik i se modifică și corpul. Întâi năpârlește puternic, apoi îi cade coada, după care se ridică în două picioare și începe să umble prin apartamentului profesorului. Încântat de reușita operației, dar oripilat de limbajul câinelui umanizat, profesorul încearcă, în numele științei, să educe omul-câine cu binișorul, dar văzând că nu reușește, începe să caute informații despre bărbatul mort, al cărui creier l-a transplatat în capul câinelui. Cântăreț la balalaică și necăsătorit, alcoolic, condamnat la 15 ani de ocnă pentru furturi, Klim Grigorievici Ciuginkin abia împlinise 25 de ani când o lovitură de cuțit în inimă l-a trimis pe lumea cealaltă, oferindu-i profesorului, fără să fi știut măcar, șansa de a face acea operație uluitoare.
Din ce în ce mai umanizat, dar cu apucături respingătoare și cu un comportament agresiv, Sharik îl exasperează pe profesor pe zi ce trece până când acesta, deznădăjduit și considerând că nu există o altă variantă salvatoare, îl operează din nou, ajutându-l în acest fel să revină la starea lui primitivă,de câine. Această acceptare a eșecului, după iluzia că visul de o viață i s-a împlinit, o regăsim și în cea de-a doua nuvelă, Însemnări pe manșete, în care un tânăr scriitor pleacă dintr-un oraș de provincie la Moscova, se angajează la o companie literară anostă, încearcă să pună afacerea pe roate, dar, după ce demarează în trombă activitatea, se pierde în labirintul birocratic și nu poate evita falimentarea.
„N-are nici un rost să înveți să citești cînd mirosul cărnii îl simți de la o poștă. Dacă locuiești însă la Moscova și ai ceva creier în cap, vrînd-nevrînd înveți carte, și asta fără nici un fel de lecții. Din patruzeci de mii de cîini din Moscova, poate doar unul totalmente cretin nu va reuși să formeze din litere cuvîntul «mezel»”. (Mihail Bulgakov, Inimă de cîine * Însemnări pe manșete, p.15)
Magda Lungu, 30 martie 2018
Mihail Bulgakov – Inimă de câine * Însemnări pe manșete
Editura Polirom, 2011, 192 pagini
Traduceri de Alexandru Calais, Paraschiva Bădescu și George G. Potra
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu