⧫ Toate numele
La cei cincizeci de ani ai săi, domnul Jose, un personaj enigmatic și singuratic, locuiește într-o anexă agățată de corpul solid al Arhivei Generale a Stării Civile, instituție în care muncește de când se știe. Fără familie și fără prieteni, pentru a învinge plictiseala orelor de după program, domnul Jose a descoperit într-o zi că are o pasiune asemănătoare cu munca prestată ca registrator. Stârnită de o simplă curiozitate, pasiunea sa de a colecționa informații despre celebrități, o activitate mai selectivă și mult mai interesantă decât rutina de zi cu zi, s-a transformat rapid într-o colecție impresionantă de fotografii și articole decupate din ziare și reviste pe care, în spiritul arhivării, domnul Jose a ordonat-o cronologic și alfabetic. Din ce în ce mai încântat de noua lui ocupație, domnul Jose s-a gândit să-și extindă aria de interes și cum documentele oficiale le avea la îndemână, a început să le copieze pentru a adăuga colecției personale o notă mai concretă. Și iată că, într-o zi, din graba de a sustrage câteva documente oficiale pe care urma să le copieze, domnul Jose se procopsi și cu fișa unei persoane complet necunoscute.
Numele și prenumele persoanei necunoscute, data nașterii și adresa au fost primele informații care au stârnit în sufletul domnului Jose o furtună de emoții contradictorii. Neștiind cum să procedeze, domnul Jose s-a închis în locuința de serviciu, s-a întins în pat și ochii ațintiți în tavan a început să se întrebe care este diferența dintre o celebritate și o persoană complet necunoscută. După un întreg monolog cu sine însuși, domnul Jose a ajuns la concluzia că viața unei persoane necunoscute ar putea fi la fel de interesantă sau mult mai atractivă decât viața agitată a unei celebrități. Înfruntându-și temerile și timiditatea, domnul Jose va născoci un plan și va porni pe urmele necunoscutei într-o aventură care-l va scoate din rutină și îl va transforma din funcționarul umil și taciturn într-un detectiv amator, capabil să răspundă provocărilor și să depășească obstacolele apărute. Obligat să interacționeze cu oamenii pentru a le obține informațiile dorite, domnul Jose va sta de vorbă cu membrii unei familii, va asculta istorisirile unei bătrâne de la parterul unui bloc, se va împrieteni cu personalul medical chemat pentru o răceală și, la un moment dat, se va întreba dacă nu cumva există riscul de a se fi îndrăgostit de doamna necunoscută pe care o tot caută și la care nu vrea să renunțe până când, într-un final, o găsește, doar că altfel decât și-a imaginat-o.
Deși lucrase în arhivă atâția zeci de ani, domnul Jose nu realizase că mai există pe lume și altfel de oameni în afară de cei bogați și celebri, iar fișa cuiva complet necunoscut a stârnit în el o furtună de emoții. Dorința de a afla cine este Sensibil și subtil, romanul are câteva particularități care îi dau o notă aparte. Dialogurile nu sunt delimitate, linia de dialog lipsește cu desăvârșire, și, furat de cursivitatea schimbului de replici, cititorul poate pierde identitatea personajului care povestește, dar doar pentru moment, la câteva paragrafe distanță, o va regăsi dibuind-o după limbajul savuros și deloc pretențios. Personajele n-au nume, în afară de domnul Jose, de-a lungul romanului vom întâlni domni și doamne, de vârste diferite, care nu se numesc în niciun fel și la care se face referire prin funcția pe care o dețin sau prin meseria pe care o practică: conservatorul, farmacistul, registratorul, directorul, medicul, infirmierul etc. Instituția în care lucrează domnul Jose, Arhiva Stării Civile, o clădire îmbătrânită și anostă în care se întocmesc, se sortează și sunt păstrate toate certificatele de naștere, căsătorie, deces și alte documente necesare tuturor familiilor din oraș nu are un nume special, - clădirea mov cu alb, de exemplu -, în schimb, cimitirul orașului, fără garduri deci nedelimitat de zona în care trăiesc locuitorii și care pe an ce trece se tot mărește în toate direcțiile, se numește Toate Numele, întocmai ca titlul romanul. De altfel, în ultima parte a romanului în care domnul Jose adoarme în cimitirul orașului, iar către dimineață se întâlnește cu un păstor ciudat și turma lui de mioare, ni se dezvăluie întregul mister al unui roman doldora de metafore puternice.
„Numai pentru că trăim cufundați în noi înșine nu ne dăm seama că ceea ce ni se întâmplă lasă intact, în fiecare moment, ceea ce ni se poate întâmpla.” (Jose Saramago, Toate numele, p.39)
Magda Lungu, 04 februarie 2018
Jose Saramago – Toate numele
Editura Polirom, 2011, 240 pagini
Traducere din limba portugheză: Mioara Caragea
———— ❖—————————
———— ❖—————————
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu