⧫ Mai puțin decât dragostea
Părăsit de femeia care l-a adorat și cu care urma să aibă un copil pentru un motiv pe care nu-l înțelege, Vlad își trăiește următorii treizeci de ani pe pilot automat, rememorând, iar și iar, clipele unice din anul acela în care el și Sara au fost incredibil de fericiți. Sportiv de performanță, maratonist celebru, deși absent din propria viață, după trei decenii în care a doborât recorduri și și-a depășit limitele doar pentru a-și ocupa mintea cu ceva, o întâlnește pe Maria, o tânără care îl tachinează cu o familiaritate dezarmantă, provocându-l să-și deschidă sufletul pentru a se elibera de povara unui trecut pe care, indiferent ce ar face, nu l-ar mai putea schimba. Trezit din letargie de tânăra care îl ascultă cu interes, fără a-l judeca, Vlad recunoaște deschis că el, fiul victimei, a fost îndrăgostit, și încă mai este, de fiica unui torționar, și deapănă o poveste de viață incredibilă, care începe cu generația de dinainte și pare că nu s-ar fi terminat.
Deși ultamaratonist celebru, Vlad Păcuraru a stat deoparte de iureșul interviurilor și camerelor de luat vederi. Discret în public cu viața sa privată, s-a ferit din răsputeri să stârnească curiozitatea admiratorilor și a jurnalștilor și doar atunci când rămânea singur își lăsa gândurile să alerge printr-un trecut în care a trăit în câteva luni. Împreună cu marea și singura sa iubire, Sara, cât au trăit alți zeci oameni, adunat, într-o viață. Prezent în topul sportivilor celebri, dar absent atunci când se afla printre oameni, Vlad a alunecat trei decenii de-a lungul timpului, evitând să vorbească despre Sara de parcă s-ar fi temut că vorbele ar fi putut să i-o răpească. Asta până în ziua în care a urcat pe scena de la Zărnești, a înmânat câteva diplome câștigătorilor Maratonului Piatra Craiului, a rostit câteva formalități și a cunoscut-o pe Maria, tânăra dezinvoltă și directă, care, după câteva replici inteligente și glume cu dischis, l-a invitat la București, la ea acasă.
Văduvă după ce soțul i-a murit în Afganistan și mama unui băiețel de șase-șapte ani, Maria i-a amintit, în doar câteva ore, ce înseamnă acasă. Nu că Vlad n-ar fi știut, dar copilăria lui sărăcăcioasă până la doisprezece ani și chinuită după ce tatăl, taciturn și mai tot timpul plecat prin țară, n-a mai putut răbda munca de reporter la departamentul economic al unui ziar central și s-a retras într-un sat, lăsându-și soția, șefă de echipă la o fabrică de textile, și fiul, elev, să se descurce cum vor putea, rămăsese atât de urmă, încât mai avea puțin și părăsea fototeca amintirilor. Nu și adolescența, în care toate zilele au fost la fel de goale sau de nefericite până în sâmbăta de dinaintea Paștelui, când directoarea liceului a intrat în clasă, cu cinci minute înainte de a se suna, însoțită de o fată venită parcă dintr-o altă lume. Foarte înaltă și neasemuit de frumoasă, noua colegă l-a ales, dintre cei aproape treizeci de adolescenți, băieți și fete, pe Vlad. Iar el, timidul și marginalizatul în clasă, a devenit, datorită atenției Sarei, colega de bancă, cel mai important băiat.
Directă, sinceră, precoce, pasionată de principii și singurul copil al unor părinți cu posibilități, care i-au oferit tot ce și-a dori în schimbul rezultatelor excepționale la învățătura, Sara i-a deschis mintea lui Vlad și l-a învățat să privească în jur, să fie atent la oameni, la gesturile și reacțiile lor care spun mai mult decât cuvintele. Prieteni buni în clasa a XI-a, după o vacanță de vară în care ea fost plecată cu părinții, iar el a muncit să-și țină mama la facultate, în clasa a XII-a cei doi adolescenți au devenit atât mai apropiați, încât Sara a recunoscut că o frământă ceva de ani buni și vrea să găsească răspunsuri la niște întrebări de care părinții ei se feresc cu cea mai mare grijă. Îndrăgostit de Sara și la fel de inteligent ca ea, din frânturi de conversații și adevăruri rostite doar pe jumătate, Vlad deduce că undeva, trecutul tatălui său, fost deținut politic, se intersectează cu trecutul tatălui Sarei, director de Întreprindere după ce fusese cândva gardian într-o pușcărie.
Pășind cu îndrăzneala celor 18 ani pe urmele pașilor celor doi tați, Vlad și Sara descoperă un trecut sinistru, în care tinerețea viitorului reporter a fost furată de un torționar, care l-a bătut crunt și l-a umilit abject, dar nu l-a ucis, și nu din omenie, ci pentru că a fost rugat de tânăra lui soție să fie mai blând, atât cât poate, cu fostul ei prieten. Capitolul în care este descrisă viața deținuților politici, Îngerul cu vână de bou, de o duritate care lasă și loc de interpretare, pentru că Ștefan Păcuraru, tatăl lui Vlad, îi este este recunoscător torționarului Iancu Iacoban, tatăl Sarei, pentru hrana strecurată pe furiș și loviturile mai puțin dureroase, este de un realism feroce. La fel este și capitolul Singura versiune posibilă, imediat următorul după scurta, dar intensa, poveste de dragoste dintre cei doi tineri, în care ni se dezvăluie caracterele celor patru personaje părinți, aflate față în față, în locuința Iacobanilor, la o așa-zisă masă de familie.
Lipsit de scrupule și dispus să facă orice pentru a-și câștiga înapoi copila pierdută din cauza unui trecut pe care nici nu-l poate schimba, dar nici nu-l regretă, Iancu Iacoban pune la cale o strategie pe care Sara o evită cu pricepere, fugând din țară cu copilul nenăscut, mințindu-l pe Vlad, într-o scrisoare, că a avortat, și aducând-o pe lume pe Diana, departe de un bunic care s-ar fi amestecat în creșterea și educația nepoatei. Prea îndurerați de dispariația ei bruscă, Vlad n-o înțelege, iar doamna Iacoban n-o iartă, în timp ce Iancu Iacoban își vede de ale sale de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Singura care o va înțelege va fi Maria, copila crescută de suflet de doamna Iacoban după dispariția Sarei, cu o poveste de viață neidentică, dar la fel tristă ca a lui Vlad, care-i va cunoaște pe cei doi Iacobani, soț și soție, la ei acasă, în vila directorului care trântea uși și vorbea permanent la telefon, punând afacerile mai presus de soția sa. Foarte afectată de duritatea monstrului, apoi de moartea doamnei Iacoban, Maria va fi de-a dreptul oribilată de propunerea lui Iancu Iacoban de a-i fi amantă, urmând ca la moartea lui să moștenească o parte din avere.
Săracă, dar foarte frumoasă, după episodul dezgustător cu Iancu Iacoban, Maria va mai primi propuneri indecente din partea interlopilor sau a bărbaților mult mai în vârstă, dar cu mulți bani sau cu putere. Absolventă de facultate după ce a fost cât pe ce să-și rateze licența din cauza unui profesor pofticios de tinerețe, Maria s-a căsătorit cu Robert, un ofițer tandru și bun ca pâinea caldă în primii ani ai căsătoriei, transformat din dorința de a-și construi un palat, într-o brută fără sentimente. E multă suferință în povestea Mariei, la fel de multă ca și în poveștile celorlalte cupluri, soții Păcurari, soții Iacoban sau necăsătoriții Vlad și Sara. Ascunsă câteva zeci de ani, această suferință răbufnește atunci când găsește momentul oportun cu o intensitate care nimicește sau, în cazul Mariei și a lui Vlad, care unește destine. Împărtășindu-și unul altuia durerile și fricile, Vlad și Maria reușesc, în doar câteva zile, dacă nu să se vindece pe deplin, măcar să-și panseze rănile trecutului și să întrevadă un viitor, nu doar al lor, ci al copiilor lor, Luca și Diana, și nu neapărat liniar, lipsit de provocări sau de griji, dar deschis altor alegeri sau perspective. Rupți de realitatea bunicilor, care au trăit cumpliții ani ai comunismului, și detașați de teribilii ani de după comunism ai părinților, Luca și Diana au alte șanse și, implicit, o altă viață decât cea a generațiilor anterioare. Este foarte interesantă, și lesne de urmărit datorită cursivității poveștii, această transformare, în timp, a generațiilor, din învinși în învingători.
„Părinții mănâncă aguridă și copiilor li se strepezesc dinții. Nu dinții. Creierul. Și sufletul. Și viața. Care nu mai poate fi la fel după ce s-au uitat prin gaura cheii la viețile părinților dinainte de a deveni părinți.” (Bogdan Crețu, Mai puțin decât dragostea, p.211)
Magda Lungu, 17 iulie 2026
Bogdan Crețu – Mai puțin decât dragostea
Editura Polirom, 2026, 504 pagini
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu