⧫ Viața literară pe Bahlui
În perioada 1997-1998 eram în Iași, inginer cu diplomă, vânzătoare cu carte de muncă, apoi tânără mămică a unei băiețel de câteva luni care nu a avut nimic împotrivă când i-am spus ce mult mi-ar plăcea ca cineva să adune toată Viața literară pe Bahlui publicată în paginile revistei Timpul și să o așeze, pentru neuitare, într-o singură carte. Și iată că, după 24 de ani, dorința mi-a fost îndeplinită, iar fabuloasa Anchetă literară din care ratasem atunci un număr se află acum în biblioteca mea, completă și completată cu lămuriri, comentarii, adăugiri, trimiteri, amintiri, portrete și mici povestioare care întregesc imaginea orașului tinereților mele, un Iași literar din care am plecat pentru că nu am avut de ales, dar pe care nu l-am uitat niciodată.
În toți acești 24 de ani, aproape un sfert de secol în care am admirat, de la distanță, Iașul și literatura lui, pasiunea mea pentru lectură, o boală nevindecabilă, căpătată în copilărie și ascunsă cu pricepere atâta amar de ani, m-a pus, nu de puține ori, în situații în care m-am întrebat, în gând sau cu voce tare, dar la mine acasă, ce înseamnă, de fapt, această lume literară în care intră cine poate, rămâne cine dă din coate, iar foarte puțini, doar cei aleși, se ridică dintre scriitorii unei generații, își fac din cuvinte aripi și se înalță până la seninul care li se cuvine. Ei bine, chiar dacă Viața literară pe Bahlui a fost gândită ca un paratrăsnet pentru capturarea și descărcarea fulgerelor verbale ale scriitorilor acelor ani tulburi, paradoxal, ancheta răspunde și curiozității mele. Un „poet” semianalfabet îndesat din mărinimie prin sita giganților literaturii, Fanfan, rechinul pușcăriilor, este exemplul perfect al „autorului” care se crede scriitor întocmai unui figurant care „a jucat” într-un film de Oscar.
O imagine vie a unei epoci de tranziție
Născută pe caldarâm, în apropierea Palatului Culturii în care un orologiu vechi, de secole, bate ora exactă cântând Hora Unirii, Viața literară pe Bahlui s-a dorit a fi o dezbatere publică în care scriitori ai generațiilor de dinainte și de după 1989, să-și poată spune, în paginile revistei Timpul, toate dorurile și durerile literare, necenzurat și cu drept la replică. Dan Lungu și Viorel Ilișoi, nașii anchetei, s-au gândit bine că doar așa, prin intermediari, redactorul-șef și o revistă, și în prezența martorilor, un jurnalist și reportofonul lui, scriitorii vor fi feriți de tentația de a-și scoate ochii unul altuia sau de a se strânge, reciproc, de gât, în defavoarea adevărului și în dauna literaturii. Invitați de Viorel Ilișoi la un dialog literar, rând pe rând, Dorin Spineanu, Emil Iordache, Nichita Danilov, Ioan Holban, Lucian Vasiliu, Ovidiu Nimigean, Val Condurache, Mihai Ursachi, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Silviu Lupescu, Cătălin Mihuleac și Liviu Antonesei i-au răspuns jurnalistul cu sinceritate, uneori prea multă, confundându-l, nu de puține ori, cu un psiholog sau cu un duhovnic. Adevărurile lor spuse răspicat în paginile revistei Timpul stârnesc comentarii, replici, replicile replicilor și, poate, dacă ar fi continuat, Viața literară pe Bahlui ar fi trezit din leșin câțiva scriitori, ar fi calmat sau împăcat niște orgolii sau ar fi dat naștere altor vieți literare.
L-am exclus fără milă din lista scriitorilor, deși există în anchetă, pe Mihai Avasilcăi-Fanfan, un personaj fabulos, autor al „poeziilor obraznice” care sunt, există, dar nu știu ce sunt.
Pe lângă interviurile spumoase (ador acest cuvânt și orice câte ori spun sau scriu „spumos”, am imaginea a 10 albușuri de ou amestecate cu 10 linguri de zahăr și bătute spumă, cu telul nu cu mixerul, până se umflă și dau pe dinafara vasului) cu scriitori furioși, triști, resemnați sau încrezători, o parte a elitei culturale din peisajului literar ieșean a anilor '90, un loc aparte în anchetă îl are o masă. Înființat în 1997 la inițiativa scriitorului Dan Lungu, legendarul Club 8, transformat de jurnalistului Viorel Ilișoi și scriitorul Ovidiu Nimigean în Club literar 8 s-a dorit a fi o o masă (aproape) rotundă pe tema vieții literare ieșene. Efervescenți și dornici să schimbe ceva, la început de viață (în 1997, Dan Lungu avea 28 în ani, Viorel Ilișoi – 29 ani, Ovidiu Nimigean - 35 ani), cu buzunarele goale și multă ambiție, cei trei tineri curajoși au reușit să atragă noi membri (Radu Andriescu, Daniela Visternicu, Radu Părpăruță, Cerasela Stoșescu, Anca Ciobanu, Constantin Dram, Ada Tănasă, Otilia), iar mișcarea literară abia apărută - din motivele enumerate în Manifestul monguz prezent și el în acest volum -, s-a impus rapid în viața literară românească ajungând să fie comparată cu celebrul Cerc literar de la Sibiu.
Din volum nu lipsesc, și ar fi fost nedrept să lipsească, Editura POLIROM, produsul cultural al Iașului, și Festivalul FILIT. Înființat în 2013 și ajuns, în anul 2022, la a X-a ediție, FILIT a fost transformat de scriitorii Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu, în doar câțiva ani, dintr-un festival ieșean, într-un regal literar demn de numele ce-l poartă: Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași. În prezent, FILIT este singurul festival din România care are în program, pe lângă zeci de evenimente și nenumărate surprize, - întâlniri literare cu vedete ale scenei literare mondiale, ateliere și mese rotunde profesionale, concerte, lecturi și evenimente -, o Noapte albă a poeziilor în care, pentru câteva ore, poemele și poeții își întâlnesc cititorii, gândurile se amestecă cu rândurile, iar către dimineață, toți cei prezenți se despart doar pentru a se reîntâlni în anul imediat următor. Este incredibil ce se întâmplă la FILIT în cele 5 zile în care Iașul se bucură ca un copil care vede pentru prima oară marea.
Începută cu un surâs al altui secol, Odă cătră Bahlui (Vasile Alecsandri, 1844, Iași), continuată cu interviuri ample, precedate de mici biografii ale scriitorilor cu toate cărțile lor publicate, și adusă elegant, în vremurile noastre, cu un interviu în care criticul literar Bogdan Crețu, profesor universitar, scriitor și redactor-șef al revistei Timpul, vorbește despre literatura Iașului contemporan cu alte broaște ale aceluiași râu, Viața literară pe Bahlui este un document pentru istoria literaturii, un ghid pentru debutanții naivi în alte literaturii, iar pentru cititori, o încântătoare și adevărată poveste.
Autorului care a întregit o poveste împrăștiată printre amintiri și a animat o lume uitată în colțuri de arhive, o mulțumire sinceră și o adâncă reverență.
„Dincolo de interesul istoricului literar, n-are cum, ca simplu cititor, să nu-ți placă prestația scriitorilor, toți în mare efervescență polemică. Ei au felul lor minunat de a vorbi, pătimaș, colorat, și atunci când dezbat serios, și când doar bat câmpii, și când laudă sau înjură pe cineva, și când îi doare ceva sau undeva.” (Viorel Ilișoi, Viața literară pe Bahlui, p.13)
Magda Lungu, 04 decembrie 2022
Viorel Ilișoi – „Viața literară pe Bahlui”
Editura GRI, 2022, 464 pagini
——————
Galerie foto
Viorel ILIȘOI, BookFest - Salonul Internațional de Carte (București, 27 mai 2023)
———— ❖—————————
Serie de autor ⊰ «Viorel ILIȘOI»
———— ❖—————————
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu