⧫ Golestan
Cu rădăcini adânci în istoria culturală a regiunii Iranului actual și a comunităților persane din jurul lumii, literatura persană a evoluat pe parcursul secolelor sub influența diferitelor dinastii, toate contribuind la dezvoltarea sa semnificativă. Din ce mai cunoscută datorită profunzimii scrierilor sale și fascinantă prin mozaicul temelor abordate, literatura oersană s-a distanțat în timp de literaturile lumii prin stilul său aparte, bogat în imagini poetice de o mare sensibilitate, încadrate într-o structură metrică riguroasă. Poeți și prozatori remarcabili, Rumi, Hafez, Omar Khayyam și Saadi sunt cei patru reprezentanți de seamă ai literaturii persane, care au influențat prin operele lor, literatura universală.
Considerat unul dintre cei mai mari poeți mistici, Rumi a preferat teme ca iubirea și spiritualitatea în timp ce Hafez a explorat misterul și profunzimea vieții. Omar Khayam, o personalitate enciclopedică și unul dintre cei mai mari umanisti ai Orientului, a rămas în memoria posterității mai ales prin catrenele sale nemuritoare, înțelepte, filosofice și mistice. Iar Saadi, după ce a explorat umanul, etica și moralitatea, a oferit sfaturi utile și lecții de viață esențiale, însoțite de povești captivante și interesante.
Născut în Șirazul oriental, nu se știe precis în care an, apoi rămas orfan de tată, Abū-Muhammad Muslih al-Dīn bin Abdallāh Shīrāzī, Saadi sau Sa’di a scris în apusul vieții două capodopere: Bustan (Livada) și Golestan (Grădina Florilor), prima în versuri, iar cea de-a doua în versuri ce alternează cu proze ritmate. Împărțită în opt cărți sau capitole, Golestan este despre regi, derviși, virtuți, tăcere, dragoste și tinerețe, slăbiciune și bătrânețe, educație și comportamentul în societate, adică seamănă cu un ghid al supraviețuirii în mijlocul unor semeni din diferite clase sociale, cu fel de fel de apucături și caractere, dar nu unul strict și încrâncenat, ci tihnit și povățuitor de bine.
În primul capitol, de pildă, cel despre caracterul și buna purtare a regilor, Saadi ne dezvăluie în 42 de exemple pe care le numește povestiri, obiceiurile și tabieturile unei case regale din secolul al XIII-lea, câteva dintre vituțile și metehnele monarhilor, dar și o parte importantă a bunelor manière care transformau interacțiunile dintre regi și supuși într-un comportament considerat civilizat, dar, în același timp, accentua diferențele de clasă. Și cum codul bunelor manière nu se schimbă fundamental niciodată, ci doar se adaptează vremurilor, poveștile lui Saadi , cu tâlc sau inspirate din fapte reale, sunt binevenite în orice secol.
Iar după ce primul capitol ne învață de bine, cel de-al doilea, capitolul despre etica dervișilor ne invită să călătorim într-o lume necunoscută sau prea puțin cunoscută generațiilor zilelor noastre. Asceți cerșetori care au făcut un legământ de sărăcie pentru a învăța, pe pielea lor, ce înseamnă umilința, dervișii adună bani primiți din cerșit și îi impart săracilor. Cei care nu cerșesc sunt fie pustnici, fie au profesii comune. Și oricum ar fi sau cum au fost în secolul al XIII-lea, toți derviși practică anumite ritualuri religioase cu scopul de a intra într-o transă extatică ce îi apropie de Dumnezeu. Călător prin ținuturile lumii arabe de atunci, devenite musulmane, Saadi a cunoscut îndeaproape viața dervișilor și vine cu niște detalii puțin spus surprincătoare.
Și tot așa, în fiecare capitol, mai descoperim ceva inedit. Plus că savoarea poveștilor scrise sau a întâmplărilor descrise, reale sau imaginare, servite magistral într-un melanj de proze scurte și poeme, care transmit o morală sau o lecție valoroasă, intensă și unică, dă dependență. În primul rând prin armonia cuvintelor fără cusur, care ademenesc și încântă la o primă citire, iar mai apoi, la o a doua, o treia, eventual o a patra recitire, uimesc prin priceperea autorului de a transmite, de fiecare dată și paecă intenționat, un alt mesaj. Perspicace și conștient de ce face, fin cunoscător al naturii umane, erudit și ghiduș, așa cum îi stă bine unui vizionar dotat cu o inteligență sclipitoare, Saadi a scris Golenstan pentru toate categoriile sociale, dar a țintit vârful către capetele încoronate.
„Un rege porunci să fie condamnat la moarte un om nevinovat. Condamnatul îi dădu acest sfat «O rege, nu-ți face rău ție însuți prin furia pe care o resimți față de mine!» «Ce vrei să spui? », întrebă regele. Răspunse «Pedepsirea mea se va termina în câteva clipe, însă vinovăția te va apăsa pe tine în veci.»” (Saadi, Golestan, p.73)
Magda Lungu, 02 mai 2025
Saadi – Golestan
Editura Tracus Arte, 2025, 242 pagini
Traducere din limba persană de Gheorghe Iorga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu