⧫ 1Q84
După ce a primit de la doamna Shizue Ogata misunea imposibilă de a-l trimite pe Liderul grupării Pionierilor pe lumea cealaltă, Aomame a căutat un pistol mic, care ar fi încăput într-o geantă și pe care l-ar fi putut folosi pentru a se apăra sau, în cel mai rău caz, pentru a se sinucide dacă lucrurile ar fi luat o întorsătură neașteptată. Pregătită sufletește pentru orice, mai puțin pentru moartea neașteptată a polițistei Ayumi Nakano, 26 de ani, găsită fără suflare într-o cameră de hotel de personalul angajat pentru curățenie, Aomame a așteptat două săptămâni ca doamna să-i înlesnească o întâlnire între patru ochi cu Liderul. În clipa în care a sunat pagerul, a știut că a pornit pe un drum fără întoarcere. Sigură pe ea, a intrat în hotelul Okura, a trecut de garda personală a Liderului, fără a da nimic de bănuit, și a pășit într-o cameră întunecată în care cu greu a deslușit silueta unui bărbat masiv, întins cât era de mare, și era foarte mare, pe singurul pat din încăpere.
În timp ce Aomame se pregătea pentru ultima sa misiune, Tengo aștepta ca Fukaeri, tânăra scriitoare dispărută fără urmă după conferința de presă organizată de Komatsu, să dea un semn de viață. Singur și cu gândul la fosta lui colegă de clasă, scriitorul se întreba ce s-o fi ales din fetița care cu douăzeci de ani în urmă l-a ținut de mână, încercând să-i transmită un mesaj. Smuls din visare de telefonul unui domn insistent, Tengo a refuzat o propunere tentantă, un fel de premiu literar oferit de o fundație care n-ar fi avut de unde să afle că el era co-autorul romanului devenit peste noapte un bestseller internațional. Uimit de întâmplările stranii care au dat buzna pest el după publicarea Crisalidei de aer, în Tengo Kawana se deșteptă dorința de a scrie un roman numai al său, care să aibă pe copertă un singur nume, al său. Fără televizor sau radio, doar cu un pick-up vechi și un procesor de text în față, tânărul scriitor și profesor de matematică a început să scrie romanul vieții sale întrebându-se dacă nu, cumva, timpul despre care știa că nu poate curge decât într-un singur sens, a fost oprit în loc de ceva, sau de cineva, și deviat pe o rută ocolitoare.
Gând la gând cu Tengo, într-o cameră întunecoasă dintr-un hotel din Tokio, Aomame poartă cu Liderul o discuție stranie. Solicitată de bărbatul bolnav pentru a-i ușura durerile musculare, tânăra descoperă un personaj epuizat, aproape orb, și atât copleșit de durere, încât este dispus să se lase ucis știind că moartea este singur leac pentru suferințele îngrozitoare, căpătate în schimbul unui har divin. Uimită de sinceritatea Liderului, de talentele sale speciale și de capacitatea de a prezice viitorul, Aomame își negociază moartea în schimbul vieții lui Tengo, află amănunte incredibile despre Crisalida de aer, despre Fukaeri, cele două universuri și Oamenii cei Mici, îl ucide pe Lider și fuge din capitală cu ajutorul doamnei Shizue Ogata, ascunzându-se într-un cartier mărginaș, într-un bloc din vecinătea locuinței lui Tengo. În așteptarea clipei în care își va putea schimba înfățișarea și va deveni un alt om, cu un alt chip și o nouă identitate, Aomame îl zărește pe Tengo în parcul de peste drum, aleargă după el, dar nu reușește să-l întâlnească.
Avertizat de Fukaeri, apărută din senin la ușa casei lui și fără niciun gând să mai plece, că Aomame este mai aproape decât își poate el imagina, Tengo se zbate să îi aducă puțină alinare tatălui său bătrân, internat într-un sanatoriu pentru bolnavii de Alzheimer. Între două drumuri și un capitol de carte, scriitorul matematician o caută pe fosta lui colegă de clasă în toate cărțile de telefon sau aiurea, plimbându-se prin cartiere îndepărtate, cu speranța că poate, poate, o va întâlni din întâmplare. Noaptea târziu, obosit de o căutare zadarnică, își ridică ochii către cer și vede două luni, aceleași din Crisalida de aer, despre care Fukaeri îi spusese că nu le poate vedea oricine, ci doar oamenii care au găsit pasajul de trecere dintre cei doi ani, 1984 și 1Q84. Sfârșit de dorul dragii lui Aomame și îngândurat după discuțiile cu Fukaeri despre crisalide, mater, filia și oamenii cei mici, Tengo se așează o clipă pe un tobogan, în parcul din apropierea blocului în care Aomame era ascunsă, în așteptarea zilei în care va primi un alt chip și o viață nouă.
„Oricât de minuțios și de înfocat ai rescrie trecutul, prezentul va rămâne, în linii mari, același. Timpul are forța necesară de a anula una după alta orice schimbare artificială. Indiferent de câte corecturi și revizii i-ai face, se întoarce negreșit la curgerea lui inițială.” (Haruki Murakami, 1Q84, vol.II, p. 75)
Magda Lungu, 06 februarie 2022
(continuarea în vol.III ...)
Haruki Murakami– 1Q84
Editura Polirom, 2020, vol. I-II-III, 448-392-488 pagini
Traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina și Florin Oprina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu