⧫ 1Q84
Fiind ultima care l-a văzut pe Liderul Pionierilor în viață, în timpul ședinței de scretching din apartamentul hotelului Okura, Aomame a dat de bănuit sectei că ar avea oarece legătură cu moartea bărbatului, iar dispariția ei misterioasă de acasă și de la muncă, a confirmat bănuielile. Trimis de Pionieri să o caute, ciudatul Ushikawa, bărbatul care i-a propus lui Tengo Kawana un premiu literar din partea unei asociații fantomă a început să adune informații despre trecut și a descoperit legătura dintre Aomame și Tengo. Perseverent și perspicace, Ushikawa a închiriat un apartament în blocul de peste drum de locuința scriitorului și a început să-l supravegheze, așteptând cu răbdare ca cei doi foști colegi de școală să ia legătură.
Cu gândul la Aomame și neștiind nimic de investigațiile lui Ushikawa, profesorul Tengo și-a văzut de ale sale. Romanul abia început, vizita prelungită a tinerei Fukaeri și boala tatălui său, internat într-un sanatoriu, îi ocupau cea mai mare parte a timpului, uar când reușea să aibă câteva ore diar pentru el, prefera să se plimbe în parcul cu tobogan și să admire cele două luni, una galbenă și una verde, identică cu cea descrisă de Fukaeri, copila Liderului, în romanul Crisalida de aer. Aceleași două luni le vedea lu Aomame de la fereastra blocului în care ceruse să mai rămână până la sfârșitul anului, după ce aflase că este însărcinată. Fără să fi fost cu vreun bărbat, Aomame purta în pântece o formă de viață, apărută în noaptea în care Oamenii cei Mici au iscat o furtună teribilă, o mica făptură despre care simțea că este a ei și a lui Tengo, deși n-ar fi putut explica în cuvinte ceva care sfida orice logică.
Îngrijorată de sarcina tinerei Aomame, doamna Shizue Ogata și Tamaru, omul ei de încredere, au îngăduit prelungirea șederii în blocul de lângă parcul cu tobogan. Singură și neștiută de nimeni, Aomame ar fi putut visa liniștită la Tengo al ei dacă n-ar fi fost prin preajmă Ushikawa, detectivul particular angajat de secta Pionierilor să o găsească. Pus pe fapte mari, Ushikawa cel urât și chel a început să dea târcoale vilei dintre sălcii, adăpostul femeilor abuzate, salvate de doamna Shizue, l-a pus pe gânduri pe Tamaru și și-a semnat condamnarea la moarte. Credincios stăpânei sale, agasat de insistența piticului și intrigat de cele povestite de Aomame, care îi povestise că detectivul își bagă nasul borcănat într-un telescop cu care spionează tot cartierul, Tamaru i-a făcut o vizită de lucru lui Ushikawa și a rezolvat o problemă care începuse să devină săcâitoare.
La fel de singur ca Aomame, profesorul Tengo și-a petrecut cea mai mare parte a anului vizitându-și tatăl la ospiciu, iar după ce bătrânul a intrat în comă și nu a mai recunoscut pe nimeni, s-a mutat într-un hotel din apropierea spitalului și i-a fost alături până când moartea i-a despărțit. Tare mult ar mai vrut Tengo să știe dacă funcționarul încasator al taxei radio-TV a fost tatăl său adevărat sau doar un suflet milos, care a crescut un copil al altui bărbat, abandonat de mamă pe când avea doar câțiva anișori, dar bătrânul n-a vrut să răspundă la nicio întrebare. După moartea sa, într-o casetă lăsată moștenire, Tengo găsește printre plicuri ca bani, articole decupate din ziare din periaoda în care a fost considerat copilul minune al matematicii, un semn că tatăl său l-a iubit nespus de mult, indiferent dacă a fost tatăl adevărat sau doar doar un surogat.
Zbuciumată de întrebări fără răspus la fel ca Tengo, Aomame riscă totul și îi povestește lui Tamaru despre sarcina ei ciudată, apărută din neant, despre colegul de clasă pe care nu l-a văzut de douăzeci de ani și-l roagă să îl găsească și să o ajute să-l întâlnească. Uimit, dar dispus să îi facă pe plac simpaticei antrenoare, Tamaru le înlesnește celor doi îndrăgostiți o îmtâlnire în parcul cu tobogan și îi ajută să evadeze din anul 1Q84, împreună, știind că nu-i va mai revedea, dar că se va gândi la ei cu drag, în nopțile senine, ori de câte ori va ridica ochii spre cer și va vedea o lună. Sau două luni.
Fără un sfârșit clar, romanul polițițist, de aventuri și de dragoste al inepuizabilului Haruki Murakami, plin de suspans și de povești despre Oamenii cei Mici, Orașul pisicilor, Crisalide de Aer și încasatori care bat insistent la ușile oamenilor deși ar fi putut apăsa pe butonul soneriei, provoacă cititorul să ducă mai departe povestea celor doi tineri îndrăgostiți așa cum va dori, în oricare dintre cele două lumi sau în alta, una nouă, în care nimeni și nimic nu-i mai poate despărți. O adevărată provocare.
„Asta înseamnă să rămâi în viață, se gândea ea. Oamenilor li se dă speranța ca să-i alimenteze, să-i ajute să-și trăiască viața cu un scop. Nu poți trăi fără speranță. Dar e ca și cum ai da cu banul. Până nu cade, nu știi pe ce față o să aterizeze.” (Haruki Murakami, 1Q84, vol. III, p.75)
Magda Lungu, 11 februarie 2022
Haruki Murakami – 1Q84
Editura Polirom, 2020, vol.I-II-III, 448-392-488 pagini
Traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina și Florin Oprina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu