Haruki Murakami

⧫ 1Q84

Într-un timp paralel cu anul pe care George Orwell l-a descris ca pe un vârf al absurdului, doi tineri se regăsesc după ce s-au căutat cu disperarea celor predestinați să trăiască o iubire unică, o singură dată în viață. Martorul mut al căutărilor, luna, le va însoți pașii în toate nopțile celor douăzeci de ani numărați din seara de decmbrie în care a zărit pentru întâia dată, într-o sală de clasă, după terminarea orelor de curs, o mână mică a unei fetițe prinsă de mâna unui băiețel, atât de strâns încât părea că nu-i va mai da drumul niciodată.

Deși erau colegi de clasă, cei doi copii, Aomame și Tengo, nu schimbaseră mai mult de câteva cuvinte, iar tot ce știau unul despre celălalt putea fi cuprins în câteva fraze pe care le-ar fi putut rosti orice elev sau profesor din școală. Fetița, Aomame Masami, aparținea unei grupări religioase, Biserica Martorilor, în care reguli stricte îi impuneau să-și spună rugăciunea înainte de masă, neapărat în gura mare, să deteste sărbătoarea Crăciunului și să nu care cumva să intre în temple. Aceste obiceiuri împreună cu hainele de căpătat pe care le purta când nu era nevoită să îmbrace uniforma școlară i-au atras antipatia copiilor care, în loc să încerce să o înțeleagă, râdeau de ea ori de câte ori li se ivea ocazia, iar când nu găseau motive de râs, o ignorau de parcă nici nu ar fi existat. Însingurată și respinsă, Aomame purta pe umeri o povară apăsătoare, prea grea pentru un copil de numai zece ani. Asemenea ei, colegul de clasă, Tengo Kawana, orfan de mamă, era crescut de un tată nevoit să-l târâie după el, duminică de duminică, în încercările, de cele mai multe ori ratate, de a convinge oamenii să plătească taxa radio-Tv la NHK.

Neînțeleși și neiubiți, cei doi copii s-au simțit atrași unul de celălalt fără a înțelege prea multe, iar atingerea mâinilor lor va rămâne peste ani, pentru amândoi, o amintire duioasă păstrată cu grijă, într-un colț de suflet. După seara primei atingeri nu va mai exista și o continuare, așa cum înainte de ea, n-a fost niciun început. Rămasă singură, fără Tengo, repartizat în anul următor într-o altă clasă, Aomame va începe să urască lumea în care s-a născut, iar după ce va termina liceul va evada din ea pentru a intra, de bunăvoie, în universul crimei organizate. Hotărâtă să răzbune moartea nedreaptă a singurei ei prietene, Tamaki, Aomame îl va pedepsi pe cel răspunzător de o viață furată și va fi racolată de o Doamnă cultă și rafinată, o pasionată crescătoare de fluturi, suficient de bogată încât să-și asume riscul de a face victimelor abuzate sau brutalizate o dreptate mai presus de legile omenești.

Fără a ieși cu nimic în evidență, modestă și sportivă, cu un corp foarte bine lucrat și o minte pe măsură, Aomame își va dezvolta o tehnică unică și toate abilitățile necesare transformării unei copile neștiutoare și neajutorate în asasina perfect pregătită pentru a pune punct ascensiunii unui Lider ce părea indestructibil. Înzestrat cu aptitudini ieșite din comun, Liderul, un bărbat în jur de cincizeci de ani o va antrena pe Aomame într-o discuție despre un univers paralel, activat din greșeală, accesibil doar acelora care, îndeplinind un anume rol, pot face punte între cele două lumi. Știind că va fi ucis de Aomame și că tănâra va fi vânată de fanaticii sectei rămasă fără conducător, Liderul îi va propune fetei un târg: moartea ei îi schimbul vieții lui Tengo. Uimită peste măsură că un om atât de puternic cunoaște o poveste banală dintr-o copilărie aproape uitată, Aomame va accepta târgul, îl va ucide pe Lider și va încerca să-și ia viața pentru a nu fi prinsă și torturată de adepții sectei rămasă fără cap.

În vreme ce Aomame negocia cu viața sa în schimbul vieții lui, Tengo începuse să așterne pe hârtie primele rânduri ale primului său roman. Fost copil minune, cu rezultate excepționale la școală, Tengo își uimise profesorii cu ușurința cu care reușea în clasa a treia să rezolve probleme de matematică de liceu. Tatăl său, incapabil să țină pasul cu o asemenea performanță, s-a sfătuit cu învățătoarea și mare i-a fost mirarea când a aflat că băiețelul ar fi preferat să rămână acasă să învețe în loc să-l însoțească în cartierele în care era trimis de firmă pentru a aduna taxa radio-Tv. Fără prea multă tragere de inimă, încasatorul de la NHK l-a scutit pe Tengo de plimbările duminicale obligatorii, iar copilul, având timp liber numai pentru el, s-a dedicat în exclusivitate matematicii. Până în ziua în care o carte l-a îmbiat să o deschidă și să citească puțin. Acelei cărți i-au urmat altele, iar când minunata lume a cărților s-a dovedit a fi infinit mai vastă și mai atrăgătoare decât universul abstract al cifrelor, pasiunea lui Tengo pentru lectură a crescut ajungând că concureze cu pasiunea pentru matematică.

Pe măsură ce anii treceau, Tengo oscila între matematica și literatura, nehotărându-se pe care să o aleagă. După terminarea facultății, încercând să se împartă între cele două mari pasiuni, și-a găsit o slujbă de profesor suplinitor la o școală la care preda matematică, iar când i se oferea ocazia scria câteva ceva într-o revistă pentru femei. Articolele lui, scrise pentru început doar de dragul de a scrie, au început treptat să capete substanță și din ce în ce mai mulți cititori. Vânzările revistei au creascut, iar visul de a fi scriitor s-a transformta în realitate în ziua în care redactorul Komatsu l-a provocat să rescrie un roman. Fukaeri, o tânără dislexică, autoarea Crisalidei de aer, fusese remarcată de redactorul revistei prin stilul direct și povestea unică din manuscrisul care promitea să ajungă în cel mai scurt timp un best-seller. Dacă ar fi fost puțin mai cizelat.

Acceptând provocarea, Tengo va rescrie romanul și va pătrunde împreună cu el și cu scriitoarea Fukaeri într-o lume misterioasă în care Oamenii cei mici țes crisalide de aur pentru viitoarele clone ale pământenilor. Legătura dintre Fukaeri și Lider, dispariția scriitoarei după lansarea Crisalidei de aer>, imensul succes al cărții și moartea domnului Kawana, tatăl lui Tengo, vor stârni în mintea tânărului o ambiție nemăsurată de a scrie, iar în sufletul lui, o dorință arzătoare de a o reîntâni pe Aomame, copila de zece ani, slăbănoagă și timidă, în a cărei privire limpede și adâncă se pierduse o clipă doar pentru a se regăsi.

Scris sub semnul dualității, doi copii, două luni și două lumi, 1Q84 este un roman științifico-fantastic în care personajele principale, Aomame și Tengo, își împlinesc iubirea într-o lume paralelă în care vor concepe o mică făptură fără să fi știut nimic unul despre celălalt timp de douăzeci de ani. Toate celelalte personaje, Liderul Pionierilor, Doamna Shizue Ogata, Tamaru, Ushikawa și alte câteva, duale și ele, cu care cei doi dezvoltă o legătură temporară sau doar se intersectează din seara primei atingeri și până ce reușeșc să se reîntâlnească au doar un rol episodic jucat doar atât cât să le înlesnească celor doi apropierea. Alterând o acțiune explozivă cu fragmente stilizate care curg lin și îndeamnă la visare, Murakami găsește acele contrarii care se completează formând un întreg armonios, misterios și captivant.

„Nu mai văzuse niciodată niște ochi atât de senini și puri. Ca un izvor curat și străveziu, dar atât de adânc încât nu-i puteai vedea fundul. Dacă te uitai mult în ochii ei, și se părea că te vor înghiți cu totul.” (Haruki Murakami, 1Q84, vol.II, p. 298)

Magda Lungu, 11 februarie 2022

Haruki Murakami – „1Q84”

Editura Polirom, 2020, vol.I-II-III, 448-392-488 pagini

Traducere din limba japoneză: Iuliana Oprina și Florin Oprina

Tweet