⧫ Al 27-lea oraș
În prima zi a lunii august a anului 1984, orașul St. Louis a fost îngrozit. În locul temutului William O'Connor, șeful Departamentului de Poliție ieșit de curând la pensie, Consiliul Comisarilor a numit în funcția rămasă vacantă, nu un alt bărbat, ci o femeie. Contrar așteptărilor, colonelul S. Jammu, cel mai tânăr șef de poliție și prima femeie care a ocupat o funcție atât de importantă în cel mai mare oraș american, nu s-a lăsat intimidată nici de supărarea evidentă a noilor colegi, nici de articolele dure apărute în presă, și s-a pus serios pe treabă chiar din prima zi. Cu o experiență vastă, adunată în anii în care a lucrat în poliția din Bombay, India, doamna colonel S. Jammu, o brunetă cu trăsături delicate și un corp de lolită, opusul stereotipului de bărbat dur, a reușit într-un timp relativ scurt să uimească orașul cu îndrăzneala și ambițiile sale, despre care nu s-a ferit să vorbească deschis, iar în particular, l-a cucerit pe influentul Martin Probst, magnatul de cincizeci de ani, putred de bogat și groaznic de nefericit.
Absolventă a Universității Srinagar din Cașmir, facultatea de electromecanică, cu un masterat și cu studii postuniversitare în economie, la Universitatea din Chicago, Jammu a intrat în poliția indiană în 1969. După cinci ani a devenit adjunct al Inspectorului General al Poliției din provincia Maharashtra, după alți cinci ani, la surprinzătoarea vârstă de 31 de ani,a fost numită șef al poliției din Bombay, iar după următorii cincii, la 35, și-a ocupat postul de șef al Departamentului de Poliție din St. Louis cu o seninătate de parcă numirea într-o funcție cheie ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume. Născut mai devreme decât Jammu, într-un cartier german din partea de sud a orașului St. Louis, Martin Probst a intrat în afaceri la optsprezece ani. Doi ani mai târziu a început să se extindă, iar la douăzeci și șapte de ani a câștigat contractul pentru construcția Arcadei Gateway, devenind cel mai prolific constructor și cel mai râvnit burlac din St. Louis.
Căsătorit din dragoste cu Barbara, prima și singura femeie pentru care a sacrificat câteva ore de muncă, Probs și-a tratat nevasta ca pe un contract al unei clădiri care se negociază la început, dar odată încheiat, rămâne neschimbat. Mai mereu ocupat sau plecat din St. Louis, Probst nu și-a schimbat prioritățile nici când i s-a născut primul copil, nici când Barbara a hotărât, de una singură, că nu-l mai vrea pe al doilea. Ridicol de bogată, fetița familiei Probst a crescut prea repede, aproape neobservată de un tată care muncea de dimineață până târziu în noapte și se întorcea acasă când ceilalți dormeau. Știind că tânăra face doar ce vrea ea și că părinții o lasă adesea nesupravegheată, la câteva luni de la numirea colonelului Jammu în funcția de șef al Poliției, Luisa a fost cât pe ce să fie răpită de adversarii lipsiți de scrupule ai magnatului.
Intrat din întâmplare în barul în care Luisa Probst se plictisea de moarte cu un pahar în față, Duane Thompson, un fost coleg de liceu, nu numai că zădărnicește răpirea fetei, ci reușește să o impresioneze cu farmecul său natural și cu o conversație despre natură și păsări, subiectele ei preferate. Sătulă până peste cap de propria familie în care nu se simțea în largul ei, Luisa Probst fuge de-acasă și se mută în apartamentul lui Duane, dând peste cap planurile concurenței, care se reorientează către Barbara Probst, soția magnatului, care dispare de acasă după o ceartă teribilă, lăsând pe masa un bilet de adio falsificat. Credul și sătul de amăreala unei căsnicii eșuate, Martin Probst se simte ușurat de trădarea Barbarei și cade în plasa colonelului Jammu, care își folosește toate armele de seducție feminină pentru a obține o alianță politico-economică.
Deși roman de debut al scriitorului Jonathan Franzen, Al 27-lea oraș redă cu o luciditate care nu iartă nimic, la granița dintre fantezie și realitate, imaginea unei societăți americane în care jocurile de putere au mize mari și nicio regulă. Tulburătoare și vizionară, destrămarea familiei Probst ridică multe semne de întrebare referitoare la ce contează cu adevărat într-o atât de scurtă viață de om.
„Îl urmăreau. Credeau că pot face orice doreau. Se vor împrăștia în vreme ce el dormea, oameni care complotau, nu munceau, furișându-se pentru a evita munca adevărată, adevăratele teste ale meritului, căutând să se strângă în cercuri pentru a-și apăra prostia și a-și hrăni lăcomia murdară…” (Jonathan Franzen, Al 27-lea oraș, p.244)
Magda Lungu, 12 februarie 2022
Jonathan Franzen – Al 27-lea oraș
Editura Polirom, 2020, 624 pagini
Traducere din limba engleză de Ion Crețu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu