Claudiu Târziu

⧫ Rostul generației noastre

Alcătuit din cinci secțiuni înșiruite în ordinea preocupările de seamă ale autorului, Națiunea, Credința, Familia, Anticomunismul și Statul, volumul Rostul generației noastre este un îndreptar de supraviețuire spirituală conservatoare într-o Românie postcomunistă, care pare că se prăbușește din cauza răsturnării valorilor morale și culturale și a retezării rădăcinilor creștine adânc înfipte în conștiiță de generațiile anterioare. Lipsită de modele de comportament și de repere fundamentale în învățare și dezvoltare generația următoare, cea născută după 1990, reacționează haotic sau nu reacționează la ce i se propune pentru că nu are o fundație solidă, un set de reguli clare după care să se ghideze și nici un spațiu confortabil de mișcare.

În prefața intitulată sugestiv Monotonul elevat, filosoful Sorin Lavric subliniază pertinent că: „Există o regulă draconică a creșterii în spirit, aceea că nu te poți înălța dacă nu dai peste un om al cărui ferment sufletesc te ridică pe o orbită la care singur, prin proprie scremere a minții, nu poți ajunge.” Acesta a fost efectul pe care fiecare dintre deținuții politici cu care a intrat în dialog l-a avut asupra autorului, care a urcat tot mai sus, în spirit, până când a ajuns în locul din care poate acum înălța, cu vorba sa mono-ton mistică sau cu cuvântul scris în dialect noician, oameni. Sigur pe el, după mai bine de două decenii în care și-a scris trăirile și gândurile, Claudiu Târziu ne invită să-l însoțim de-a lungul călătoriei sale de zece ani, din 2002 în 2012, perioadă în care a publicat articole în gazete prestigioase și în care a fost fondatorul și directorul Revistei Rost, singura publicație lunară de orientare conservatoare, naționalistă și creștină din România.

Dedicat fiului și fiicei, volumul depășește cu mult granițele familialului deși explică, limpede și pe înțelesul tuturor, plecând de la realități, nu de la formule teoretice, de ce să fii mândru că ești român, ce este internaționalismul, ce este și ce nu este naționalismul și care este menirea generației noastre vis-a-vis de cele ale înaintașilor, care au slujit fiecare unui ideal. Reprezentativă și nu foarte departe de prezent este generația Junimii, gruparea literară înființată de Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti, Vasile Pogor, Petre P. Carp şi Titu Maiorescu la Iași, în 1863, sub deviza intră cine vrea, rămâne cine poate. Unul dintre reprezentanții de seamă ai Junimii a fost Mihai Eminescu, poetul și jurnalist conservator la gazeta Timpul din Iași, care își întâmpina cunoscuții cu binecunoscutul său salut Trăiască nația!. Generației Junimii i-au urmat altele două, cea de la 1900 și generația interbelică, după care ne-am născut noi, generația pariului cu istoria.

Iar dacă menirea generației noastre este de aface istorie , nicidecum de a fi consumați de istorie, ne spune Claudiu Târziu în prima secțiune a cărții, Națiunea, în cea de-a doua secțiune,Credința, ne invită în lumea mai puțin cunoscută a Bisericii Ortodoxe Române (BOR), în care năzbâtile preoților și nemulțumirile mirenilor le dau groaznice bătăi de cap clericilor aleși în fruntea ierarhiei pentru a se putea ocupa de lucruri mai serioase cum ar catastrofele naționale. Nepărtinitor, respectuos și asumat, autorul dezbate subiecte fierbinți (moartea Irinei Cornici), de actualitate (accidentul de la clubul „Colectiv”) și ne oferă cu drag din vastele sale cunoștințe, îndemnându-ne la reflecție și la conștientizare. La fel de sfătos și cu un desăvârșit tact pedagogic procedează și în următoarele trei secțiuni, Familia, Anticomunismul și Staul, lăsând cititorului libertatea de a decide când și dacă va părăsi câmpul deschis tuturor aventurilor, o vraiște năpădită de bălării și bătută de toate vânturile.

Iar dacă are de gând să se schimbe, reperele pe care cerebralul Claudiu Târziu le propune sunt educația, credința, moralitatea și patriotismul, nimic desuet și toate ancestrale. Definițiile strecurate dibaci printre rânduri, exemplele edificatoare, notele de subsol, desele întrebări autoadresate şi răspunsurile conexe la ele conturează o carte vie și antrenantă, ușor de parcurs, cu miez și pe înțeles. Aproape de final, după îndeplinirea cu succes a rolului de formator care ghidează, ispiră și facilitează înălțarea în spirit a altora, Claudiu Târziu trage un semnal de alarmă, avertizându-ne că lipsa de repere, de direcție și de sens nu înseamnă libertate, ci anarhie.

”Titlul cărții se referă deopotrivă la generația mea, sau generația Revoluției, și la noua generație de azi, ca și la cea de mîine, întrucât slujirea ideii naționale și a ideii creștine este o misiune pentru veșnicie. O generație, în sensul cel mai larg, este cuprinsă într-un interval de până la 30 de ani. Generația Revoluției, care în partea ei cea mai de jos ca vîrstă este în plină vigoare a maturității, încă nu și-a spus ultimul cuvînt în privința destinului național.” (Claudiu Târziu, Rostul generației noastre, p.14)

Magda Lungu, 06 noiembrie 2021

Claudiu Târziu - Rostul generației noastre

Editura ROST, 2019, 352 pagini

Tweet