⧫ Bandiții
În vara anului 1979, pentru că a fost cuminte și a învățat bine, chiar foarte bine dacă luăm în considerare diploma de merit obținută după terminarea clasei întâi, un băiat din Bugeac a primit în dar de la tatăl său o vizită la fabrica de ciocolată de la Odessa. Dar nu doar atât. După ce vizita în paradisul dulce s-a terminat, puștiul de doar unsprezece ani a mai mers undeva, într-un loc în care puțini oameni, pesemne cei mai curajoși, ar fi intrat de bunăvoie. Crescut și educat într-o familie de sectanți, copilul rămâne atât de uluit de primii săi pași în împărăția hoților, încât va reveni iar și iar, pentru a-i cunoaște mai bine pe acești oameni ciudați, care se supun altor reguli. Spre norocul lui, băiatul este îndrăgit de un hoț faimos, de rang înalt, din Odessa, care îl ferește de belele și îi îndrumă pașii într-o lume periculoasă și necunoscută. Privită prin ochii unui copil, această aventură nemaipomenită capătă dimensiuni apocaliptice.
Știind Odessa cea imensă ca pe propriile buzunare, după ce și-a fericit copilul cu vizita promisă la fabrica de ciocolată, Andrei Ivanovici s-a îndreptat către un cartier de la periferia orașului, cu case și curți mari, înșirate în stânga și în dreapta unui drum stricat și prăfos. În fața unei porți ca toate celelalte a oprit mașina, a luat de mână copilul care n-a vrut să rămână singur cu niciun chip și au intrat împreună într-o lume stranie, misterioasă și înfricoșătoare deopotrivă. Rămas cu gura căscată la vederea uriașului tatuat pe bust și pe brațe care a deschis poarta, Vasika este condus către măsuța joasă, cu trei picioare, de sub un nuc imens, la care stătea așezat un domn cam slăbănog, numai piele și fibră, numit de însoțitorul herculian, Profesor. Bucuros de vizită, Profesorul își face jucărele copilului, în timp ce discută cu tatăl când în rusă, când în română, despre subiecte pe care puștiul nu le înțelege.
Fascinat de giganticul Maki și de bărbatul care vorbea ca un pastor din secta sa și încurajat de prietenia din Profesor și tatăl său, după câteva întâlniri memorabile, la care a prins din zbor ideea că Profesorul este o legendă vie a orașului, Vasea se aventurează în Odessa de unul singur, îl caută pe teribilul hoț la crâșmaAncora neagră și stârnește un bucluc cu pumni și cuțite din care iese basma curată datorită mâinii de fier a Profesorului. Bătut de un hoț pentru i-a vorbit cum nu s-ar fi cuvenit și supărat nevoie mare, puștiul din Bugeac rămâne interzis nu atât de pedeapsa pe care Profesorul i-o aplică acestuia, ci de seninătatea cu care hoțul acceptă să fie pedepsit. După acest episod care-l maturizează brutal, la doar paisprezece ani, convins pe deplin că lumea bandiților respectă alte reguli decât cele oamenilor normali, adolescentul își dorește atât de mult să cunoască împărăția hoților încât se aventurează, cu ajutorul Profesorului, pe tărâmul lor interzis
Incomodă și intimidantă, lumea oamenilor care se îmbracă altfel, trăiesc și iubesc altfel, muncesc în felul lor, nu se căsătoresc aprope niciodată și mor singuri, plânși doar de cei asemenea lor, nu se intersectează cu lumea noastră, a oamenilor obișnuiți, decât într-un singur loc: la pușcărie. În rest, când nu sunt pedepsiți de lege pentru faptele lor, temuți sau urâți de ai noștri, bandiții își văd de treburi, respectând un cod al onoarei pe care îl regăsim în carte, strecurat cu îndemânare printre povești de viață și de moarte, cândva adevărate, acum uluitoare. Și, împreună cu poveștile lor, Vasile Ernu ne invită să-l întâlnim pe Profesor la el acasă și ni-i aduce aproape și pe Keșa pedepsitul, pe Sîrghi, spaima Bugeacului, pe bătrânul Jora, polițistul unei lumi dispărute, pe Mișka Pianistul, faimosul hoț de buzunare, pe Benea Karman croiorul, pe Iașa Țigan și alții, fiecare dintre ei unic în felul său.
În paralel cu bandiții, dar trăind la un alt capăt de lume, asasinii, prostituatele și cerșetorii vin să întregească acest multivers al marginalilor, fără de care n-am ști unde se termină raiul nostru și unde începe iadul lor. Sau invers, depinde unde ți-a fost dat să te naști și să crești.
„Niciodată să nu te grăbești cu concluziile și mai ales încearcă să vezi lucrurile din partea cealaltă, din perspectiva celuilalt, căci lucrurile pot fi văzute din mult mai multe unghiuri.” (Vasile Ernu, Bandiții, p.163)
Magda Lungu, 11 septembrie 2021
Vasile Ernu - Bandiții
2017 - Premiul «Observator Cultural» pentru Eseistică/Publicistică
Editura Polirom, 2021, 368 pagini
Din Mica trilogie a marginalilor fac parte:
»» Sectanții | (2015)
»» Bandiții | (2016)
»» Izgoniții | (2019)
| Serie de autor ⊰ «Vasile ERNU» |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu