⧫ Război și pace
Basm aristocrat pe timp de pace, cu baluri, prinți, prințese și fel de fel de lume bună din înalta societate dar și cronică de război, romanul înfruntării împăratului Napoleon Banaparte al Franței și țarului Alexandru al Rusiei, care au dominat vremelnic lumea, impresionează prin profunzimea detaliilor și captivează prin naturalețea personajelor, care încearcă să țină pasul cu istoria într-o continuă schimbare. Complex și dens, un iureș de evenimente care se înlănțuiesc cu o viteză amețitoare, romanul Război și pace surprinde inegalabil destrămarea unui imperiu și toate provocările care pot transforma un om din învins în învingător, sau invers.
Pe 29 mai 1812, Napoleon al Franței a plecat din Dresda spre Wilkowissk, iar după o corespondență cu țarul Alexandru al Rusiei în care cei doi împărați nu s-au înțeles cum să-și împartă harta lumii, a început războiul. Neconsolat după trădarea nerecunoscătoarei Natașa, prințul Andrei a cerut să fie transferat în armata de vest, iar în drum spre noua unitate, s-a abătut și pe acasă, pe la moșia de la Lîsîe Gorî de care I se făcuse teribil de dor în cei trei ani de înstrăinare. Uimiți de apariția neașteptată a ofițerului Andrei Bolkonski, prințesa Maria și bătrânul prinț nu s-au putut bucura pe deplin de vizita tânărului, iar copilașul său blond, cu părul buclat ca al maică-sii, aproape că nu l-a mai recunoscut. Supărat că și-a stingherit sora și tatăl, în loc să-i fericească cu veștile aduse de pe front, prințul Andrei și-a scurtat cât a putut de mult vizita la moșie și a ajuns în cartierul general al armatei din Drissa la timp pentru a putea alege să servească în armata combatantă, cât mai departe de persoana țarului Alexandru.
Pe 10 august 1812, prințul Andrei s-a întors la moșia de la Lîsîe Gorî, dar nu în vizită la bătrânul său tata, ci la comanda regimentului care a fost nevoit să se retragă, alungaț din Smolensk de inamicul francez. Părăsită de sora și de tatăl său, bătrânul prinț Bolkonski, care s-au refugiat în Moscova, și sărăcită de soldați înfometați și înfrigurați ai ambelor armate, moșia de Lîsîe Gorî i s-a părut prințului Andrei un loc al nimănui, lăsat în voia sorții și condamnat să se sălbăticească. Un om înaintea epocii sale, cu învățăminte căpătate în urma unor studii îndelungate și cochetând cu filosofia, prințul Andrei este un personaj magnific, intelligent, manierat, mereu gata de acțiune și, în același timp, doldora de contradicții, care s-a însurat de tânăr, dar și-a disprețuit nevasta, s-a oferit voluntar într-un război pe care l-a considerat odios și nedrept, a iubit nebunește, dar și-a supus logodnica unui test de fidelitate pe care Natașa l-a ratat din lipsă de experiență, a fost rănit groaznic pe front, a suferit cumplit din cauza lipsei medicamentelor, dar a murit liniștit, împăcat cu sine însuși și cu toate nedreptățile omenești.
Rămasă singură pe lume după moartea prințului Andrei Bolkonski, Natașa Rostov, cu ajutorul prințesei Maria Bolkonski, se va căsători cu Pierre Bezuhov, scăpat ca prin minune cu viață după ce Napoleon Bonaparte a cucerit Moscova, iar soldații francezi, scoși din minți de locuitorii care au părăsit capitala în loc să o apere, au trecut-o prin foc și sabie. Căpitan în armata țarului Alexandru și prieten bun cu prințul Andrei Bolkonski, Pierre Bezuhov, un alt personaj memorabil al romanului, traumatizat pe viață de crimele și violența războiului, reușește să se destăinuie Natașei și, povestindu-i toate prin câte a trecut, începe să facă pași mici către înțelegere și iertare. Surprinzător, deși la polul opus orgoliosului și îndrăznețului prinț Andrei Bolkonski, Pierre Bezuhov supraviețuiește războiului, ba mai mult decât atât, se vindecă de comoditate, devenind mai matur și mai înțelept.
Publicat în 1869, după șase ani în care Tolstoi a împletit istoriile personale ale membrilor a trei familii rusești cu conflictul apocaliptic dintre Napoleon Bonaparte al Franței și țarul Alexandru al Rusiei, epopeicul roman Război și pace cuprinde hărți detaliate, istorii aproape uitate, mișcări de trupe lecții de strategie militară și, mai presus de toate, viața în esența ei, cu întreg evantaiul de stări sufletești prin care trec cei doi prieteni, prințul Andrei Bolkonski și Pierre Bezuhov, în lungul drum al căutării de sine.
„Când omul se vede în fața unui pericol apropiat, două glasuri la fel de puternice se fac auzite în sufletul lui: unul îl îndeamnă cu destulă cumințenie să se gîndească în ce constă pericolul și cum se poate înlătura; altul îi spune și mai înțelept că-i prea greu și prea chinuitor să te tot gândești la primejdie…” (Lev Tolstoi, Război și pace, vol. II, p.223)
Magda Lungu, 31 mai 2020
Lev Tolstoi – „Război și pace”
Editura Polirom, 2016, vol. I-II, 928-928 pagini
Traducere din limba rusă: Ion Frunzetti și Nicolae Parocescu
———— ❖—————————
———— ❖—————————
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu