⧫ Fairia - o lume îndepărtată
Pe o planetă necunoscută pământenilor, un echipaj al unei nave spațiale eșuate din cauza unei erori de pilotaj se trezește aruncat într-o lume plină de verdeață și de sunete amenințătoare. Speriați de ce ar fi putut găsi într-o lume nouă, străină și care nu părea deloc prietenoasă, membrii echipajului și-au pregătit armele pentru orice eventualitate, dar mare le-a fost mirarea când au văzut o primă formă de viață extraterestră identică lor, un om înalt, cu umeri lați și cu pielea bronzată, atât de armonios dezvoltat de parcă tocmai câștigase primul loc la un concurs de culturism. Surprinzător, tânărul atletic s-a dovedit a fi un prinț voinic, dar cam tălâmb, plecat din împărăția tatălui său, regele Dorwan, cu gând să-și caute mireasă. Iar de aici începe basmul…
Cu puțin timp înainte de a se întâlni cu astronauții, prințul Brave Soul fusese atacat mișelește de un balaur cu șase capete, sărac, smiorcăit și care îi făcuse calul scrum cu răsuflarea lui otrăvită. Enervat la culme că l-a lăsat fără cal, prințul a omorât creatura cu mai multe fețe convins fiind că vrăjitoarea Vickyia a fost cea care a îndemnat dragonul să îl atace. Martori ai confruntării dintre print și fiară, astronauții au fost uimiți să îi audă pe cei doi vorbind în limba lor, iar mirarea lor, îndreptățită, a alunecat rapid în perplexitate când au descoperit că pe Fairia se comenta mult și că, indiferent de specie, toate ființele vorbitoare erau supărăcioase și certărețe.
Populată cu oameni, vrăjitoare, pitici, centauri și inorogi, planeta îndepărtată, asemănătoarea Terrei ca vegetație și climă, va fi pentru excursioniștii picați din cer, un tărâm al unei vacanțe de vis. După ce prințul va accepta să colaboreze cu pământenii, iar aceștia se vor convinge că nu-și pot repara nava avariată, tot echipajul, cu tot cu Giovanni transformat de Vickyia în broască, îl va însoți pe Brave Soul până la Capătul Lumii, într-o aventură spectaculoasă, presărată cu obstacole la tot pasul, dar care se va termina cu bine și va fi încununată de succesul umplerii unei oale cu Apă Vie, direct din izvorul aflat între cei doi munți care se băteau cap în cap.
Testată pe broasca Giovanni (care va redeveni un om la fel de sâcâitor cum era și înainte de a fi transformat de Vickyia în batracian), apa se va doveni a fi cu adevărat miraculoasă și-i va reda prințului speranța că își va putea salva prințesa, o urâtă tolomacă și plină de bube, pietrificată (sau paralizată) până la gât de o vrăjitoare care sperase că nu se va găsi niciun salvator dornic să se însoare cu o Angelină hâdă, moștenitoarea unui regat mic și murdar, cu zece sate și cinșpe gâște. Și cu siguranță nu s-ar fi găsit – a gândit-o bine vrăjitoarea -, dacă pe prinț nu l-ar fi luat gura pe dinainte și n-ar fi promis că o salvează el pe Angelina.
Mai multe într-una singură, de la poveste în poveste deoarece comandantul navei, cel care povestește, este năpădit de vise care sugerează existența altor două lumi, paralele cu cea a Planetei îndepărtate, roman de aventură, science-fiction, și până la basmul clasic cu personaje supranaturale, haioase, Fairia este o carte fermecătoare, plină de replici istețe și tot soiul de provocări care aduc zâmbetul de buze și îndepărtează, pentru câteva ore, grijile mărunte și supărările de peste zi. Scrisă într-un ritm lent, amuzantă și odihnitoare, induce o stare de bine atât cititorilor mai mari, cât și micilor curioși.
„Totul părea să meargă bine, în ciuda faptului că seriozitatea noastră de exploratori spațiali se topise aproape cu totul în cele două-trei zile ireale petrecute acolo. Nu trebuia să facem nimic altceva decît să colindăm o lume ciudată și destul de primitoare, laolaltă cu un prinț vînjos, cu mintea numai la fapte de vitejie, și cu un centaur bătrîn care abia aștepta să ne intre în voie.” (Radu Pavel Gheo, Fairia – o lume îndepărtată, p.112)
Magda Lungu, 26 aprilie 2020
Radu Pavel Gheo – Fairia - o lume îndepărtată
Editura Polirom, 2016, 224 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu