⧫ Iubita mea, Sputnik
Trezit din somn, în miez de noapte, de un telefon primit din Grecia, un profesor de la o școală din Tokio pornește pe urmele prietenei sale din facultate, dispărută fără urmă. Sumire, o tânără nonconformistă de douăzeci și doi de ani, angajată de câteva săptămâni la o firmă de importuri de vinuri, plecase într-o excursie prin țările Europei împreună cu noua ei patroană, Miu, pe care a cunoscut-o la o nuntă și de care s-a îndrăgostit fulgerător, la prima vedere. Știind că Sumire nu ar fi renunțat niciodată la prima ei iubire, profesorul va fi singurul care va înțelege de ce Miu a devenit Iubita mea, Sputnik și unde s-a evaporat tânăra lui prietenă.
Prieteni dintr-o zi de luni, profesorul și Sumire s-au cunoscut într-o stație de autobuz din fața facultății. El, cu doi ani mai mare decât ea, citea o carte de Paul Nizan, iar fata l-a întrebat, curioasă, de ce a ales un asemenea autor. Conversația animată, stârnită de personajele cărții, a continuat și în zilele următoare, iar cei doi tineri, pasionați de literatură și muzică, au devenit, în scurt timp, prieteni apropiați. După terminarea facultății, fostul student s-a angajat ca profesor la un liceu din Tokio, iar Sumire a renunțat la facultate, nutrind speranța că va deveni o scriitoare de succes. Micile ei încercări literare, citite și comentate de amândoi tinerii alunecau adesea în discuții despre prietenie, familie, dar mai ales despre iubire, un subiect inepuizabil pentru el, dar sărac și lipsit de semnificații pentru ea.
Fără să îi ascundă că o place și ar fi dorit mai mult decât o simplă prietenie, profesorul i-a povestit tinerei experiențele lui amoroase și mare i-a fost surpriza când fata a recunoscut că n-a fost îndrăgostită niciodată. Orfană de mamă de la trei ani, dar cu o mamă vitregă blândă și înțelegătoare de la șase ani, Sumire nu s-a simțit nici neglijată, nici sufocată de prea multă dragoste maternă. Bucuros că fetele lui se simt bine împreună, tatăl lui Sumire și-a văzut în continuare de cabinetul lui stomatologic, de pacienți, dar mai ales de paciente, și nu a avut nimic de comentat când singura lui fiică l-a anunțat că renunță la facultate pentru a se dedica scrisului și cititului. Frumos la chip ca un Adonis și convins de soție că Sumire are nevoie de bani pentru a putea trăi decent, stomatologul i-a asigurat fetei un venit consistent și i-a promis că-l va onora până ccând tânăra va împlini vârsta de douăzeci și opt de ani.
Scăpată de grija zilei de mâine, Sumire și-a găsit, pe ici pe colo, câteva slujbe minore, iar la doi ani după ce s-a lăsat de facultate a cunoscut-o pe Miu. Vecine de masă la un banchet nupțial, cele două tinere și-au încrucișat privirile atunci când stomatologul, tatăl lui Sumire, invitat de onoare din partea mirilor, s-a ridicat de pe scaun și a stârnit rumoare și zâmbete admirative. Frumos și impozant, subiectul preferat al doamnelor și domnișoarelor care au uitat de mireasă, stomatologul le-a apropiat pe cele două tinere atunci când Sumire i-a spus lui Miu că este tatăl ei. Plăcut impresionată, Miu i-a oferit lui Sumire un loc de muncă la firma ei de importuri. Mai mult din curiozitate decât din nevoia unei slujbe plătite, Sumire a acceptat să lucreze ca secretară mai ales că Miu i-a oferit șansa de a învăța două limbi străine, italiana și engleza.
Isteață și muncitoare, Sumire s-a adaptat rapid cerințelor patroanei și drept răsplată, a fost invitată într-o excursie în doi, în Italia, apoi în Grecia. Îndrăgostită fulgerător de Miu din seara nunții, Sumire a încercat să-i spună prietenului ei, profesorul, că simte ceva care o tulbură, dar tânărul, neplăcut surprins, a evitat subiectul. În noaptea în care a sunat telefonul și a primit teribila veste a dispariției fetei, profesorul a înțeles toată grozăvia. Fără a sta prea mult pe gânduri, mai ales că era în vacanța de vară, tânărul a luat primul avion și a aterizat în Grecia disperat să afle toate amănuntele pe care nu a avut răbdare să le asculte. Cu 17 ani mai mare decât Sumire, Miu, căsătorită și traumatizată de o experiență oribilă din copilărie, îi va povesti profesorului cum tânăra a încercat să îi vorbească, apoi să se apropie din ce în ce mai mult.
Amuzată la început de stângăciile fetei, Miu a fost nevoită să o respingă atunci când lucrurile au luat o întorsătură stranie. Rănită de un refuz argumentat, delicat, dar hotărât, sensibilă și incapabilă să renunțe la marea ei dragoste, Sumire a dispărut din lumea pământenilor găsind, într-un univers paralel, drumul către iubita care a încurcat numele curentului literar japonez Beatnik cu numele primului satelit artificial trimis de Uniunea Sovietică în spațiu și a fost botezată, în amintirea acelei gafe, Iubita mea, Sputnik.
„Indiferent de ce este vorba, întotdeauna lucrurile cele mai folositoare și pe care le ținem minte cel mai bine sunt cele pe care le-am aflat din propria noastră experiență, plătind noi înșine, și nu cele învățate din cărți.” (Haruki Murakami, Iubita mea, Sputnik, p.57)
Magda Lungu, 14 septembrie 2019
Haruki Murakami – Iubita mea, Sputnik
Editura Polirom, 2014, 256 pagini
Traducere din limba japoneză de Andreea Sion
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu