⧫ Bîntuiții
Crezând că vor avea parte de aventura vieții lor, un grup de scriitori, însoțiți de partenerii de viață sau de animalul de campanie, participă la un experiment inedit. Închiși pe o perioadă de trei luni într-un teatru dezafectat, în condiții austere, pentru a produce o operă ce le va garanta celebritatea, scriitorii devin, treptat, victime ale automutilării sau vânători de senzațional, fiind capabili de orice pentru a atrage atenția unui public invizibil.
Tabăra de trei luni a scriitorilor, la care invitații au ajuns cu un autobuz închiriat, a fost ideea domnului Whittier, cel care a pus anunțuri prin tot orașul, oferind celor interesați, poeți, romancieri sau dramaturgi profesioniști, masă și cazare gratuită, în schimbul renunțării la toate obligațiile, slujbă, familie, contactul cu alte persoane din anturaj, distracțiile de zi cu zi sau orice altceva i-ar fi putut împiedica să scrie o capodoperă. Abandonat de părinți într-un spital după ce familia a aflat că puștiul suferă de progerie, Brandon Whittier a crescut singur, dorindu-și să le ofere celorlalți șansa de a-și depăși limitele. Tabăra scriitorilor n-a fost primul său experiment și nu va fi nici ultimul dacă boala îi va permite să rămână în viață un timp mai îndelungat.
Înscris în tabăra celor șaptesprezece aventurieri, Sfântul Fără-Mațe, un tânăr a cărui viață a încetat la treisprezece ani, în ziua fatală în care, îmboldit de hormonii care i-au tulburat mințile și de cele auzite de la prieteni, s-a așezat pe gura de scurgere a piscinei, fiind cât pe ce să se înece. Salvat în ultimul moment și găsit de părinți prăbușit la jumătatea distanței dintre piscină și telefonul din bucătărie, puștiul amator de senzații tari a suferit o rezecție intestinală serioasă, ratându-și cariera de fotbalist și luându-și adio de la masterul în studii economice. Nespusă, dar niciodată uitată, pățania de groază din copilărie este povestită de Sfântul Fără-Mațe în tabăra scriitorilor, oferindu-le celorlalți participanti prilejul, și motivația, de a continua cu versuri, proză sau dramaturgie, după preferințe.
Amatoare de masaj, aromaterapie și feng shui, Mama Natură, a doua povestitoare, după ce a studiat reflexoterapia și s-a specializat în masajul picioarelor unor clienți prea săraci pentru a ține cont de sfaturile și tratamentele medicinei tradiționale, s-a întâlnit cu o fostă colegă îmbrăcată șic și plină de bijuterii care i-a propus pentru ziua următoare un masaj la patru mâini, o oră, plătit cu două mii de fiecare. Săracă și naivă, Mama Natură a acceptat oferta fostei prietene, intrând astfel într-un bucluc cu masaje shiatsu, asasini plătiți și terapie cu pietre prețioase, din care scapă cu viață fugind din hotel pe alei dosnice.
Asemănătoare și la fel de cumplită este și povestea soților Keyes spusă de Lady Zdreanță. Plictisiți de viața mondenă și dornici de adrenalină, Eveline și Packer, editoarea și magnatul textilelor, se deghizează în zdrențăroși, dorm pe străzi acoperiți cu cartoane și mănâncă din tomberoane, distrându-se de minune până când devin singurii martori ai unei crime. Incapabilă să meargă la poliție din cauza scandalului care s-ar fi iscat și vânată de ucigașul care a zărit o femeie în zdrențe și a început să ucidă oamenii străzii, posibilii martori, Eveline Keyes devine prizoniera lumii ei de basm pe care o detestă, dar în care este convinsă că poate trăi fără a se simți amenințată.
După Sfântul Fără-Mațe, Mama Natură și Lady Zdreanță, urmează Contele Calomniei, jurnalistul scos din schemă din cauza unui articol în care a avertizat publicul să nu meargă la un film prost și care, disperat să nu rămână lefter, îi înscenează lu Ken Wilcox, medicul veterinar, un trecut sinistru și un prezent mizerabil, împingându-l pe bietul om, un specialist de prim rang și un bărbat simpatic, apreciat deopotrivă de pacienții necuvântători și de familiile acestora, la sinucidere. Inspirați de poveștile macabre ale prozatorilor, în tot acest timp, poeții compun poeme de o sinceritate brutală, pe care le regăsim printre proze, dramaturgii înscenează automutilări spectaculoase, extreme de violente, și decese care par reale, iar ceilalți invitați, din ce în ce mai cuprinși de febra renunțărilor, distrug pungile cu semipreparate, taie cablurile aparatelor electrice și blocheză ușile teatrului.
Deși izolați, din ce în ce mai înfometați, speriați că li se poate întâmpla orice, chiar să și moară, și conștienți că lumea de afară, preocupată de faimă, senzațional și putere, nu poate fi schimbată peste noapte, după cele trei luni de prizonierat în teatrul dezafectat, o parte dintre supraviețuitorii experimentului refuză să părăsească tabăra, sperând în secret că un necunoscut, nu cineva din familie, nici dintre puținii prieteni, va veni să-i salveze.
„Deja în mințile noastre, ștînd în lumina falsă, galben-roșcată, ne imaginam viitorul: scena în care le vom spune oamenilor cum am intrat în această mica aventură și un nebun ne-a ținut prizonieri într-un teatru vechi timp de trei luni.” (Chuck Palahniuk, Bîntuiții, p.98)
Magda Lungu, 15 septembrie 2019
Chuck Palahniuk – Bîntuiții
Editura Polirom, 2014, 456 pagini
Traducere din limba engleză de Rareș Moldovan
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu