⧫ Împreună
Într-un imobil vechi dintr-un cartier select al Parisului zilelor noastre, patru chiriași ce par a nu avea nimic în comun se întâlnesc din întâmplare. Philibert, un aristocrat de modă veche, moștenitorul imobilului din vecinătatea Turnului Eiffel și oricând dispus să întindă o mână de ajutor celor din jur a l-a găsit pe Franck Lestafier, primul chiriaș, datorită unui bilețel lipit pe tejgheaua bucătăriei de peste drum, în care tânărul bucătar scrisese că ar avea nevoie de o cameră. Coleg de apartament de ceva vreme cu Franck, Philibert o găsește pe palier pe Camiile, o pictoriță aproape moartă de foame și înghețată de frig și o convinge să se mute la el pentru câteva zile, doar până când îi va trece febra și se va putea ține pe picioare. A treia chiriașă este Paulette, o bătrână firavă și bolnăvicioasă, aflată în punctul de a renunța la lupta pentru viață. Străini și stingheri la început, Philibert, Camille, Frank și Paulette învață, împreună, ce înseamnă respectul, prietenia și mai târziu, iubirea.
Crescut într-o familie cu blazon și pretenții, Philibert Marquet de la Durbelliere era de-o bunătate exagerată și de-o sensibilitate pe care părinții săi o dezaprobau zgomotos ori de câte ori unicul moștenitor al numelui aristocratic nu reușea să se impună în fața servitorilor, a paznicilor de vânătoare, a fratelui mai tânăr, Louis, sau a celor șase surori mai mici. Dezinteresat de terenurile arendate, de păduri, fete, bani și de rangul social, Philibert, timid și bâlbâit, și-ar fi dorit să urmeze cursurile unei facultăți de istorie, dar nu reușea să treacă de examenele orale. Inteligent și cu o educație aleasă, pentru a rămâne oarecum aproape de pasiunea vieții lui, și-a găsit un loc de muncă chioșcurile de lângă muzeu, vânzător de cărți poștale.
Moștenirea căpătată peste noapte, imobilul din Champ-de-Mars, nu l-a impresionat peste măsură, știind prea bine că pentru a intra în posesia clădirii trebuia să se confrunte cu ceilalți moștenitori și cu o armată de avocați specializați în procese lungi și complicate. Singurul avantaj de care a profitat din plin a fost acela că s-a mutat imediat în clădire, scăpând de enervanta alergătură după o locuință cu chirie în Paris. Obișnuit cu mofturile și toanele proprietarilor de imobile, atunci când a citit anunțul lui Franck, n-a stat prea mult pe gânduri. Crescut și răsfățat de bunici după ce maică-sa la abandonat imediat după naștere, Franck Lestafier a fost copilul ideal, ascultător și cuminte, până când cea care l-a adus pe lume și-a amintit că mai are un fiu și l-a luat în noua ei casă.
Nefericit între patru pereți după o copilărie în care hoinărise prin păduri împreună cu bunicul, alături de o soră cu care n-avea nimic în comun și de un tată vitreg care îl ignora complet, Franck n-a rezistat prea mult lângă maică-sa și s-a întors în casa bunicilor, dar nu același copil cuminte, ci complet schimbat. Arțăgos, violent și supărat pe toată lumea a făcut tot ce-a putut pentru a se răzbuna pe bunicii care l-au crescut cum au știut ei mai bine și care nu reușeau să-i mai intre în voie cu niciun chip. Abia după ce a fost dat afară din prima școală, apoi din a doua, de la școala profesională, de la cursuri, de la practică, de peste tot, a înțeles că bunicii n-au nicio vină pentru abandonul maică-sii, și-a mai revenit cât de cât și, pasionat de gastronomie, s-a angajat bucătar la un restaurant.
Vila de peste drum, în care a găsit o cameră de închiriat pentru câteva ore, între ture, a fost pentru el un noroc nesperat. Îndemânos la reparat instalații vechi și la schimbat becuri, prize și întrerupătoare, spre deosebire de Philibert, un as la teorie și un antitalent la practică, Franck a început să se simtă în vilă din ce în ce mai bine și ca la el acasă după ce a cunoscut-o pe Camille. Fragilă și singură la părinți, crescută de o mamă cu tentative de suicid, tiranică după ce tatăl a căzut de pe acoperișul blocului, Camille s-a refugiat în lumea culorilor și a umbrelor. Studentă la Arte Plastice, cu ocazia unei expoziții de lucrări de sfârșit de an, Camile i-a cunoscut pe soții Kessler, Mathilde și Pierre, cu care a rămas prietenă și după ce a fugit cu genialul Seraphin Tico pentru care a fost dădacă, nu învățăcel, apoi cu Vittorio, un escroc pentru care picta copii ale tablourilor marilor artiști, și care i-au găsit un adăpost vremelnic în mansard vilei lui Philibert.
Deși foarte talentată la pictură, pentru a se putea întreține fără ajutor maică-sii, Camille a preferat să muncească pentru o firmă de curățenie. Epuizată de orele de noapte, slăbită și aproape înghețată, artista este găsită leșinată, pe palierul vilei, de Philibert, care o îngrijește și o răsfață până ce o readuce la viață. Începută cu bâlbâieli de Philibert, cu poticneli de Franck și cu zâmbete de Camille, prietenia dintre cei trei locatari ai vilei devine din ce în ce mai puternică din ziua în care Paulette primește să li se alăture. Firavă și bolnăvicioasă, bătrâna Paulette, cea care l-a crescut pe Franck după ce a fost abandonat de maică-sa, devine pentru Camille bunica pe care nu a avut-o niciodată, iar pentru Philibert și Franck, motivul de a-și dovedi priceperea în a le face celor două femei șederea cât mai plăcută.
Masa festivă de la restaurant pregătită de Frank și Camille pentru sărbătorirea Crăciunului, tăierea porcului la prietenii lui Franck și masa de Paște de la castelul familiei lui Philibert sunt doar câteva dintre evenimentele care îi apropie pe cei patru locatari ai vilei și le oferă clipe de neuitat. Scris cu gingășie și plin de dialoguri amuzante și animate, presărate cu replici diversificate, de la lecțiile de istorie ad-hoc susținute de Philibert ca un expert în domeniu până la obrăzniciile lui Franck, potolite cu tact de tânărul aristocrat și de artistă, romanul curge firesc, dezvăluind treptat trecutul celor patru personaje extrem de diferite, care ajung, în decursul unui an, să se cunoască, să se regăsească, să se vindece de rănile și dramele trecutului, să se accepte unul pe celălalt, să renunțe la singurătate, să înlocuiască fricile cu speranța de mai bine și să formeze o adevărată familie.
„Se gândea la teoria aceea obscură care zice că atunci când te scufunzi, nu poți face nimic pentru a te salva; trebuie mai întâi s-ajungi la fund și abia apoi, printr-un zvâcnet salvator, poți urca din nou la suprafață ...” (Anna Gavalda, Împreună, p.126)
Magda Lungu, 08 septembrie 2019
Anna Gavalda – Împreună
Editura Polirom, 2014, 528 pagini
Traducere din limba franceză de Iustina Croitoru
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu