⧫ Saludos
Plin de peripeții, pasiuni și călătorii în locuri exotice, Saludos este povestea unui aventurier enigmatic înscris într-o competiție bizară, dar cu un premiu foarte atractiv. Organizat de o societate filantropică obscură, concursul punea la bătaie un milion de dolari oferit celui care ocolește pământul într-un timp cât mai lung. Plecați 19 din Paris, după 40 de ani au rămas în concurs doar Sey Mondy aventurierul și umbra lui, Magirus, care se luptă pe viață și pe moarte, așteptând ca celălalt să cedeze pentru a putea încasa premiul.
Într-un mic bisto de pe Rue de la Huchette, un fotograf străin s-a întâlnit cu un necunoscut. Aflat la Paris pe propria cheltuială pentru întocmirea unui album de artă, fotograful, uimit că un străin l-a întrebat în ce an a fost tipărită cartea pe care tocmai o răsfoia, l-a invitat la masa lui pe curios, iar bărbatul, recunoscător că a întâlnit pe cineva dornic de conversație, a revenit, câteva nopți la rând, pentru a-i povesti aventurile sale uluitoare. Născut pe mare, în apele internaționale, Sey Mondy călătorul nu putea fi socotit francez, dar nici britanic sau olandez deși a trăit aproape unsprezece ani în South Shields, Marea Britanie, doisprezece ani în Franța și următorii patrizeci peste tot și nicăieri, din cauza unui concurs bizar la care s-a înscris împreună cu alți optsprezece smintiți.
Student în ultimul an la filosofie, Sorbona, sportiv și recuziter într-un circ ambulant, la douăzeci și trei de ani, Sey Mondy a părăsit Franța intrând în competiția Tardif Globe-Trotter organizată de o societate filantropică obscură care oferea un premiu de un million de dolari celui care ocolea pământul într-un timp cât mai lung. Magician de ocazie pentru publicul adunat să vadă trucuri incredibile cu cărțile de joc sau chitarist care cânta aproape orice, Sey și-a câștigat banii pentru un drum lung, care părea fără sfârșit. În primii zece ani a traversat Franța, Spania cu Barcelona milionarilor și cerșetorilor unde s-a îndrăgostit de Lucia-Dolores, drăcoaica de dansatoare de flamenco, oceanul, Statele Unite cu New-York-ul zgârie-norilor căzuți de pe altă planeră, a fost arestat pentru vagabondaj în California, iar în jungla amazoniană cât pe ce să rămână de tot, captiv într-un trib de sălbatici pentru care un bărbat cu pielea albă și părul galben, apărut de niciunde, care avea în sac buline vindecătoare și un aparat de fotografiat cu puteri magice, nu putea fi decât zeu.
Scăpat ca prin minune dn coliba în care trăia cu Tude, fecioară oferită de trib pentru a-i femeie și paznic, Sey Mondy a hălăduit prin jungla amazoniană până când a fost prins de șapte foști militari germani, retrași sau fugiți de pe fronturi diferite, de care a scăpat ca prin urechile acului. Abia după această întâmplare de pomină, călătorul s-a gândit serios dacă această competiție absurdă și nebunească are vreun sens și a fost tentat să se retragă din concurs. Doar că, punând în balanță riscurile uriașe ale unei călătorii interminabile prin țări necunoscute și tot ce a învățat în ultimii zece ani, mai multe decât un om într-o viață, s-a decis să meargă mai departe. După alți zece ani în care a ocolit Pământul cu vaporul, avionul, cai, cămile, elefanți sau cu rișca, atunci când picioarele nu mai puteau să pornească, numărul concurenților a început să scadă, o parte s-au retras, o parte au murit, uar după alți zece, din cei nouăsprezece plecați din Paris au rămas numai doi: Sey și Magirus, umbra cu care nu s-a întâlnit niciodată, dar despre care știa că există și că-l așteaptă să-și revendice premiul.
Odată sosit la punctul terminus, respectând regulile competiției conform cărora câștigătorul urma să fie anunțat official abia după optzeci de zile, Magirus avea să iasă din scunzătoare și să culeagă laurii victoriei. Deși fermecat de aventurile nemaipomenite ale călătorului, fotograful are din când când senzația că ascultă o ficțiune după la punct până la cele mai mici detalii de o minte foarte creativă, care îl pregătește pentru final gradios, dar neașteptat. Neplăcut și îngrijorător, acest gând este permanent alimentat de câteva gesturi mici, dar semnificative, ale povestitorului care pare că are ceva de ascuns, de o întâmplare descrisă euforic, dar care are legătură cu o conspirație mondială, și de părerile patronului bistroului, care-l consideră pe Sey Mondy un tip dubios, cu o identitate falsă, posesor al unor tehnici oculte, înscris într-un concurs care nu există, dar, în același timp, un personaj fabulos care umple micul restaurant cu clienți, ademenindu-i cu povești fascinante, șeherazadiane, dar lăsând de fiecare dată finalul în suspans.
Sfârșitul abrupt al acestui roman minuțios construit, poveste în poveste în poveste, în loc să separe ficțiunea lui Sey de realitatea fotografului, le amestecă, lăsându-i cititorului plăcerea de a presupune care dintre cei doi bărbați, sau poate amândoi, suferă de o distorsionare a realității caracteristică unei minți bolnave.
„Mă aflam într-o țară străină, la două noaptea, într-o cîrciumă, c-un necunoscut despre care știam că omorîse un om și care-mi spunea senin că ar fi ras și zece, dacă aceștia s-ar fi abătut asupra cetei lui de liliputani.” (Alexandru Ecovoiu, Saludos, p.135)
Magda Lungu, 21 septembrie 2019
Alexandru Ecovoiu – Saludos
1996 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România
1998 - Premiul revistei Observator, München
Editura Polirom, 2014, 204 pagini
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu