⧫ După cutremur
Reunite în acest volum, cele șase povestiri care urmăresc destinele stranii ale unor oameni misterioși sunt legate de cutremurul din 1995, cel care a devastat orașul-port Kobe din vestul Japoniei. Năuciți de neașteptatul dezastru care a dărâmat clădiri și a curmat vieți omenești, supraviețuitorii, adulți sau copii, se întreabă dacă ceea ce au simțit sau au gândit înainte de cutremur are vreo legătură cu nenorocirea care s-a abătut peste ei în teribila zi de ianuarie.
Vânzător de ani buni într-un vechi magazin din Akihabara, specializat în echipamente audio, Komura cunoscuse multe femei până douăzeci și șase de ani, vârsta la care s-a căsătorit cu o femeie mică de statură, ștearsă și tăcută, dar alături de care reușea să se destindă și să se simtă în largul său. Nefericită din pricina aglomerației dinTokio, după cinci ani în care pleca periodic acasă, în Yamagata, anunțându-și soțul printr-un bilet de câteva rânduri, lăsat pe masa din bucătărie, la câteva zile după cutremur, soția lui Komura a dispărut de acasă. Uluit de explicația scurtă, scrisă la repezeală pe un petic de hârtie, și supărat că nu a anticipat ruptura, Komura cere căteva zile de concediu și pleacă, la sugestia unui coleg de serviciu, la Hakkoido, unde este așteptat de două femei tinere, Keiko Sasaki și Shimao, împreună cu care încearcă să afle dacă adevăratul motiv pentru care a fost părăsit are oarece legătură cu cutremurul.
Sosită în Kashima Nada, un oraș mic, de coastă, din provincia Ibaraki, într-o lună de mai în care abandonase școala și fugise de acasă, Junko s-a angajat la un non-stop și l-a cunoscut pe Keisuke, băiatul unei familii înstărite din orașul Shito și proprietarii unui magazin de dulciuri. Pasionat de rock și de surf, Keisuke a invitat-o pe Junko la malul mării, unde s-au întâlnit cu Miyake. Slab și scund, în jur de patruzeci și cinci de ani, Miyake închiriase o casă în apropierea magazinului unde venea zilnic și își petreacea timpul pictând sau aprinzând focuri pe plajă mai tot timpul anului. Din vorbă în vorbă, Junko se apropie de pictor, iar artistul, încântat că a găsit pe cineva dispus să-l asculte, începe să-i povestească despre cele două pasiuni ale sale, care i-au umplut viața golită de cutremur.
Copil fără tată, crescut de o mamă care a rămas însărcinată în anul al doilea de liceu și a păstrat copilul în ciuda faptului că nu era căsătorită, Yoshiya a insistat să afle cine a fost bărbatul care a stat departe de copilăria și tinerețea sa. La douăzeci și șase ani, când în sfârșit a aflat cine este cealaltă jumătate care a contribuit la zămislirea unui prunc, a zărit pe stradă un domn de vreo cincizeci și cinci de ani, îmbrăcat cu un pardesiu demodat, cu părul pe jumătate albit și fără lobul unei urechi, care, coincidență sau nu, ar fi putut fi tatăl său biologic. Crescut cu poveștile mamei, care ar fi vrut să-l convingă că apariția sa pe lume se datorează Duhului Sfânt, Yoshiya îl urmărește pe doctorul care habar nu are că este tatăl unui copil, dar nu îndrăznește să-l oprească din drum și să-i spună adevărul. După câteva ore în care gândurile i s-au amestecat de n-a mai știut diferența dintre realitate și visare, Yoshiya l-a pierdut din vedere pe bărbatul urmărit și, oarecum rănit, și-a amintit că mama sa era plecată într-o excursie de câteva zile, taman în orașul distrus de cutremur
Medic patolog la un spital din Tokio și divorțată de trei ani pentru că fostul soț nu și-a dorit o familie numeroasă, Satsuki este invitată de un coleg american la o conferință mondială pe probleme de glandă tiroidă la Bangkok, în Thailanda. După un zbor lung și epuizant, Satsuki este luată de la aeroport de un taxi particular, a cărui șofer, Nimit, o invită într-o călătorie mistică, la o bătrână de vreo optzeci de ani, dintr-un sat sărac, nu foarte departe de hotelul în care era cazată. Mai mult curioasă decât încrezătoare în talentele de ghicitoare ale bătrânei, Satsuki acceptă o întâlnire cu femeia care o eliberează de o taină ascunsă în suflet, vreme de treizeci de ani. Uluită de întorsătura neașteptată a lucrurilor, Satsuki înțelege când încă nu este prea târziu, că răzbunarea este o armă periculoasă, cu două tăișuri, care poate distruge nu doar un destin, ci mai multe, și care ia în stăpânire mintea celui dornic să-și facă singur dreptate pentru o rană veche, nevindecată, care începe să doară atunci când este atinsă.
Schimbând registrul apăsător al primelor patru povestiri inspirate din realitate, în următoarele două, ne întânim cu Broscanul, un broscoi uriaș, de peste doi metri, care salvează orașul Tokio de o râmă imensă, și cu insomniile Sarei, o copilă de câțiva anișori, care are coșmaruri în care nenea Cutremurul cel rău înceacă să o bage într-o cutie, împreună cu mama și cu tatăl ei. În lipsa tatălui plecat mai tot timpul de acasă, Sara găsește un sprijin necondiționat în Junpei, fostul coleg de facultate al ambilor părinți, la fel de îndrăgostit de Sayako ca în ziua în care a văzut-o pentru prima oară. Nefericită alături de un soț pe care nu-l iubește, după ce devine mamă, Sayoko îi îngăduie lui Junpei să facă parte în continuare din viața ei, iar după inevitabilul divorț, cei doi, încă tineri, rescriu finalul unei povești neterminate cândva, dar care acum o are în centru pe micuța Sara, fetița la fel de dragă scriitorului ca Sayako, mama ei.
Deși cutremurul din 1995 nu apare ca eveniment distinct, el este prezent în fiecare povestire, influențând destinele personajelor în fel și chip. Resemnați sau disperați, oamenii își impart viețile în două, cea de dinainte și cea de după dezastru, și merg mai departe, schimbând pe ici, pe colo, cu ajutorul semenilor lor, câte ceva ce încă mai poate fi schimbat.
„Bătrâna s-a întors cu fața și s-a uitat la Satsuki. Avea o privire pătrunzătoare. Nu clipea deloc. Sub privirile ei, Satsuki s-a simțit neliniștită, ca un animal mic închis într-o încăpere îngustă, din care nu putea scăpa.” (Haruki Murakami, După cutremur, p.112)
Magda Lungu, 23 iunie 2019
Haruki Murakami – După cutremur
Editura Polirom, 2014, 208 pagini
Traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu