⧫ Amantul Colivăresei
Copil precoce, fiul unei mame care și-a dedicat întreaga viață celui mai mic dintre frați și al unui tată, nomenclaturist comunist, care și-a fi dorit ca mîcar unul dintre cei trei băieți să-i calce pe urme, Dimitrie (Mite) Cafanu se îndepărtează încet, încet de familie, încercând să-și găsească de unul singur o cale de urmat. Mult mai ușor de zis decât de făcut, Mite pătrunde într-o vale apocaliptică a plângeriil, o junglă umană populată de hoți, escroci, prostituate, criminali și slujbași anonimi care se luptă să trăiască de pe o zi pe alta și în care, pentru a putea răzbi, se agață cu disperare de singurul cel mai fericit răgaz al vieții sale, clipele petrecute odinioară în brațele Colivăresei.
Patron al gazetei Zori Noi, cotidianul cu cel mai mare tiraj dintre toate ziarele centrale, de șaisprezece pagini și cu trei ediții zilnice, Grigore Cafanu, tatăl lui Mite, ocupat până peste cap cu ziarul, stătea în redacție de dimineață până seara, iar când ajungea în sfârșit acasă era ca un musafir care vine, mănâncă ceva, se odihnește puțin, discută calm despre unele probleme ale copiilor gazdei, apoi pleacă. Mult mai prezentă în viețile primilor doi băieți decât soțul, Aura Cafanu, profesor de limba română și franceză, și-a pierdut treptat interesul pentru Costel, un elev strălucit de altfel și cumințel, după ce l-a adus pe lume pe Nicolae, mezinul. Răsfățat peste măsură de ambii părinți și încântat că este un copil de bani gata, la numai șaisprezece ani, Nicușor a făcut praf Dacia albă a tatălui și s-a ales cu picioarele fracturate și patru coaste rupte. Martor al mazilirii lui Costel, Mite mijlociul a avut și el de suferit după nașterea puștiului kamikaze. Elev mediocru și singuratic, spre exasperarea tatălui, care îl bătea cu cureaua atunci când afla de notele proaste din catalog, precoce pentru vârsta lui și înzestrat cu o forță ieșită din comun, Mite și-a lăsat frații și prietenii cu gura căscată când, ignorând sfaturile mamei și relațiile tatălui, a ales să plece în armată, iar după un an, când ar fi trebuit să se întoarcă acasă, pur și simplu a dispărut.
Bărbat de la doisprezece ani, maturizat înainte de vreme în așternuturile Colivăresei, femeia blondă, îndoliată și înfrigurată, care l-a învățat să iubească, sportiv la cincisprezece, înscris din proprie inițiativă la sala Meșterului Geza, un club modest de box afliat cu chiu, cu vai, la Fabrica de ace din București, soldat de la optsprezece la nouăsprezece și muncitor necalificat într-o antrepriză de construcții și întreținere de căi ferate, timp în care a căutat-o de câteva ori pe Colivăreasă la Fabrica de Pâine, iar ea a ținut de plătească pentru amândoi când au ieșit împreună în oraș, Dimitrie Cafanu a plecat în prima lui permisie cu cei o mie și jumătate de lei furați din portofelul locotenentului Mandache, ofițerul care i-a aprobat și permisia, dar și transferul la cărămidăria-batalion disciplinar din râpele Viezuroaiei. Singurul fiu de subsubministru din cei patruzeci de soldați de la cărămidărie, Mite a pătimit o iarnă, o primăvară și o jumătate de vară în codrii Viezuroaiei, ajutat fiind, la puține bune și restul rele, de prietenul său cel mai bun, Giani Bajnorică, un băietan blonziu, cârn și descurcăreț, crescut la o casă de copii din Constanța. După cele șase luni chinuite la cărămidărie, în loc să se întoarcă acasă, Mite a coborât prin Gara de Nord pentru un scurt popas, înainte de a urca, împreună cu Bajnorică, în trenul de Constanța.
Aflat într-o permanentă căutare a siguranței zilei de mâine, Dimitre Cafanu alergă de colo, dincolo, din București la Mangalia, apoi la Perțihani, unde se însoară, și el, și Bajnorică, cu două surori, Amalia și Vera, fetele doamnei Grațiela, patroana unui soi de fortăreață lacustră, pe jumătate îngropată în pământ, o femeie aspră și muncitoare, spre deosebire de cei doi gineri în putere, care ar fi preferat să șadă de teancul de bani al babei, dar să nu facă mai nimic. Rivali înverșunați după ce au fost buni prieteni, cumnățeii se împacă după ce părăsesc Perțihanii, pe madam Grațiela și miresele surori, dar întoarcerea lor în capitala cu locuri de muncă puține și prost plătite le spulberă visurile unui trai decent și le alungă orice speranță dspre un oarece viitor. Pus la colțul marginalilor de o realitate care aduce a coșmar Mite își încearcă norocul câteva luni la porcăria din Pantelimon, apoi la Uzina 23 August, unde-l cunoaște pe domnul Zane, tătucul locurilor de muncă pentru nealificați, dar învins de un sistem pe care nu-l înțelege și umilit de frații întorși din străinătate doldora de bani, se întoarce în casa părintească, să ceară ajutor mamei doamnei profesoare Aura Poni Cafanu. Încă tânăr la cei treizeci și trei de ani împliniți, dar îmbătrânit înainte de vreme din cauza zbuciumului unei vieți chinuite, Mite se pierde treptat, treptat în labirintul celor mulți și anonimi pentru care fiece zi înseamnă o luptă pentru supraviețuire, câștigată sau pierdută.
„Colivăreasa nu îmbătrînise deloc, poate unde obsesia ei că-i bătrână și va îmbătrâni încetinise trecerea anilor. Părul ei blond era tuns scurt și era puțin trasă la față. Arăta ca un copil, deși s-ar fi vrut un fel de mamă care-i adusese fiului ei țigări și bani și doi cozonaci.” (Radu Aldulescu, Amantul Colivăresei, p.88)
Magda Lungu, 05 mai 2019
Radu Aldulescu – Amantul Colivăresei
Editura Polirom, 2013, 432 pagini
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu