⧫ Dama de pică și alte povestiri
Explorând realitatea sau realul vizibil prin alți ochi, cei ai povestitorului, Pușkin ne invită, în acestă colecție de povestiri grozave, captivante, pline de suspans și cu un final neașteptat, să acceptăm fantasticul sau magia ca pe ceva obișnuit în viața de zi cu zi, care se poate întâmpla oricând, oricui, oricând. Se pot duela doi adversari pentru a-și apăra onoare? Sigur că pot. Dar este posibil ca un duel să dureze mai mult de un an? Se pot iubi doi tineri îndeajuns de mult încât să se căsătorească împotriva dorinței părinților? Sigur că pot. Dar este posibil ca un preot să cunune o mireasă aproape leșinată cu un mire care dă buzna în biserică și pe care fata nu-l recunoaște atunci când își revine cât de cât? Trecând mai departe de parcă nimic neobișnuit sau demn de a fi comentat nu s-ar fi întâmplat, genialul Pușkin include fantasticul în realitate cu o ușurință uimitoare, lăsând cititorul cu impresia că această viziune diferită asupra lumii poate fi una adevărată, dar, în același timp, oferindu-i cu generozitate libertatea totală de a interpreta povestea.
Într-un târg sărăcăcios de provincie, Silvio, un fost husar, pistolar de elită, ascunde o taină care nu-i dă pace. Cu ceva timp în urmă, pe când era cel mai mare scandalagiu din armată, l-a provocat la duel pe un moșier polonez care, aflat sub amenințarea pistolului, alegea din chipiu cireșele coapte și scuipa sâmburii cu o plăcere de parcă mâncatul cireșelor ar fi fost cea mai importantă preocupare în acel moment. Scos din sărite de liniștea unui om care nu se temea de moarte, Silvio a amânat duelul până când contele s-a căsătorit cu fermecătoarea Mașa, l-a așteptat într-o seară în cabinet și l-a anunțat cu o ironie pe care nu și-a ascuns-o, că a venit vremea răzbunării și este pregătit să-și ia revanșa.
Către sfârșitul anului 1811, Maria, copila de șapteprezece ani a ospitalierului moșier Gavrila Gavrilovici, a plănuit să fugă împreună cu Vladimir Nikolaevici și să se cunune, în mare taină și împotriva dorinței părinților, cu sublocotenentul sărac. În seara în care urma să părăsească pentru totdeauna casa părintească, s-a stârnit un viscol amenințător și rău prevestitor. Îmbrăcată într-o mantie călduroasă și însoțită de slujitori, Mașa a ajuns degrabă la biserica din Jadrino, un sat aflat la cinci verste de Nenaradovo, dar Vladimir, care a alergat toată ziua după preot, martori și cele trebuincioase unei cununii, a rătăcit drumul. Întoarsă acasă după o pățanie despre care nu a vrut să vorbească, Mașa l-a păstrat în suflet și în gânduri pe Vladimir patru ani, chiar și după ce a aflat că a for ucis în război, până când la castel a sosit colonelul Burmin. Vecin cu Mașa, moșier, simpatic, nepretențios și cuviincios, Burmin i-a fost pe plac Mariei Gavrilovina, doar că în calea fericirii celor doi tineri se afla un secret peste care nu se putea trece: cu patru ani în urmă, după o serie de întâmplări stranii, Burmin s-a trezit însurat.
Urnează pățania dricarului Adrian Prohorov, care, batjocorit de croitor, cizmar și brutar, își dorește o petrecere cu mușterii săi, morții pravoslavnici, fuga Avdotiei Samsonovna, copila căpitanului de poștă, cu rotmistrul Minski, povestea ștrengăriței Lisa, fata moșierului Grigori Ivanovici Muromski, care se dă drept țărăcuță pentru a-l cunoaște pe Alexei, fiul boierului Ivan Petrovici, și este fermecată de vorbele tânărului, istoria satului Goriuhino și a starostelui Trifon, sfada dintre lacomul boier Kirila Petrovici și Dubrovski cel sărac, dar mândru, care plănuiește să se răzbune și devine haiduc după ce moșierul cel bogat îl jecmăște de bruma de avere moștenită de la tatăl său, Dama de pică, celebra nuvelă ispirată de o anecdotă, în care facem cunoștință cu tânărul ofițer Herman, un împătimit al jocurilor de noroc, care, obsedat de ideea de a-și câștiga averea la jocul de cărți, își dedică viața descoperirii secretului câștigului sigur, iar după ce află cărțile câștigătoare, soarta îi joacă o festă, apoi îi ia și mințile, iar în încheiere, povestea banditului Kirdjali, un bărbat oacheș, de vreo treizeci de ani, la fel de isteț pe cât era de viteaz.
Citite pe îndelete sau recitite cu atenție, povestirile acestui volum continuă să-și încânte cititorii chiar dacă autorul lor, cel mai important poet rus și dramaturg romantic al secolului al XIX-lea, rănit mortal într-un duel provocat chiar de el, a încetat să mai existe de aproape două veacuri. Luate rând pe rând, fiecare are un subiect neobișnuit sau un final surprinzător, toate conțin vorbe de duh și un strop de umor, câteodată negru, iar câteva au acel fantastic special, greu de extras din realitate, iată așadar o diversitate care recomandă acest volum ca pe o mini colecție de proze remarcabile.
„Așadar, totul s-a sfârșit, își spuse el. Azi-dimineață mai aveam o bucată de pâine și un adăpost. Mâine va trebui să las casa în care m-am născut și în care a murit tatăl meu celui care e vinovat de moartea lui și de sărăcia mea.” (A.S.Pușkin, Dama de pică și alte povestiri, p.139)
Magda Lungu, 04 mai 2019
Alexandr S. Pușkin – Dama de pică și alte povestiri
Editura Polirom, 2013, 240 pagini
Traducere din limba rusă și note de Eusebiu Camilar
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu