⧫ Spovedanie la Tanacu
Înainte de a pleca în Germania, la muncă, Irina Cornici își vizitează prietena din copilărie, la mănăstirea Tanacu, unde Paraschiva a fost în vizită, în urmă cu doi ani, a simțit că locul ei este acolo și a rămas, printre călugărițe. Încântată de liniștea vieții monahale, tânăra de 24 de ani îi cere părintelui Daniel să o spovedească numai că, după împlinirea ritualului bisericesc, fata începe să aibă un comportament violent, pe care medicii îl pun pe seama unei tulburări psihice, în timp ce maicile sunt convinse că Irina este posedată de diavol. După o internare în spital și un tratament fără rezultat, Irina este supusă, la mănăstirea dintre dealuri, unei exorcizări, care, în loc să o vindece, o lasă fără suflare.
Crescută la Centrul de plasament nr.2 din Bârlad, de pe strada Epureanu, numărul 19, Maricica Irina Cornici a fost unul dintre cei 500 de copii creascuți la orfelinat. Descoperit de Inge și Wilhelm Schindler în vara lui 1992, în urma unui film documentar despre copiii handicapați, văzut de cuplul de pensionari la televizor, orfelinatul a fost înzestrat de familia de germani cu cărți, mașini, unelte, mobile, mari sume de bani, autovehicule, alimente, dar cu toate acestea, cea mai mare realizare a fost programul pilot „nași și fini”, în cadrul căruia, copiilor care învățau bine li se căuta o familie germană, dispusă să le ofere pentru două săptămâni casă și masă, apoi să corespondeze cu ei și să le trimită bani și cadouri de sărbători. Inclusă în acest program, Irina a fost jumătate de lună în vacanță, în orașul german Daubach, la „nașa” Elsbeth Rumeney, iar câțiva ani mai târziu, o familie din Germania i-a făcut chemare și ar fi vrut să o înfieze chiar dacă fata era majoră și împlinise douăzeci de ani
Nedespărțită de Paraschiva din clasa a șasea, de când s-au cunoscut la căminul de copii, Irina s-a gândit ca, înainte de a părăsi România, să-și viziteze prietena din copilărie la Tanacu, mănăstirea în care Chița a intrat când a împlinit optsprezece ani, la puțin timp după ce orfelinatul i-a dat ceva bani de buzunar și a trimis-o în lume, să se descurce cum o putea. Bucuria revederii a fost imensă, după care Irina, încântată de smerenia vieții monahale, i-a cerut părintelui Daniel Corogeanu să o spovedească. Seminarist la Iași după terminarea liceului, studentul Corogeanu a trecut de la zi la fără frecvență, în primul an de teologie, în următorul și-a pus în gând să ridice o biserică și, cu ajutorul lui Dumnezeu și a banilor donați de omul de afaceri Anton Georgescu, în anul absolvirii a ținut prima liturghie în biserica mănăstirii „Sfânta Treime”, de la Tanacu. Paraschiva a fost printre primele călugărițe sosite la mănăstirea dintre dealuri, iar după alți doi ani, venirea Irinei și a fratelui ei Vasile i s-au părut preotului că ar fi de bun augur.
Cuminte în primele zile și ascultătoare, după împlinirea ritualului de spovedanie pe care ea l-a cerut preotului de la Tanacu, Irina a început să se comporte anapoda, să vocifereze în timpul slujbelor și să lovească maicile care încercau să o potolească cu ceva bun de mâncare sau cu cuvântul. Deranjat de vorbele spurcate și de agresivitatea Irinei, preotul Daniel Corogeanu a îndurat cât a putut, a încercat să o liniștească pe fată cu pilde și rugăciuni, dar când a văzut-o pe maica Neonila cu o vânătaie în frunte și nasul roșu, picurând sânge, a trimis-o pe tânără la un consult, la Spitalul Județean din Vaslui. Îndrumate de o asistentă către Psihiatrie, maicile de la Tanacu au plimbat-o pe Irina din centrul orașului până pe strada Petru Rareș, după care au adus-o înapoi la Spitalul Județean, pentru că sâmbăta, Psihiatria nu avea un medic de gardă. Internată de doctorița Lelia Croitoru și tratată de medicii Bologa și Silvestrovici, pacienta Maricica Irina Cornici, diagnosticată cu schizofrenie de tip dezorganizat, nu a răspuns la tratament în primele patru zile de spitalizare, ba mai mult, starea i s-a agravat.
Externată după câteva căderi nervoase și o bronșită care țintuit-o la pat mai mult de-a săptămână, Irina s-a întors la mănăstirea dintre dealuri, s-a decis să-și doneze bisericii banii primiți din Germania și să îmbrace haina sfințeniei, dar ieșirile sale necontrolate, din ce în ce mai violente le-au convins pe maicile de la Tanacu și pe preotul Daniel că este posedată de diavol. Legată cu lanțul câinelui de o cruce improvizată din câteva lemne găsite prin curtea mănăstirii și supusă unui ritual de exorcizare, Maricica Irina Cornici a trecut granița dintre viață și moarte fără a înțelege ce i se întâmplă. Găsită fără suflare de doctorița Ciocan, medicul de pe Salvarea chemată de călugărițele care s-au speriat, crezând că este leșinată de foame, Irina Cornici, de 24 de ani, a părăsit mănăstirea pentru totdeauna și și-a aflat liniștea de veci mult prea devreme. Ancheta declanșată de moartea violentă a tinerei, i-au adus fostului preot Daniel Corogeanu și fostelor maici Neonila, Anastasia, Siluana și Pahomia, cele 5 persoane judecate în dosarul Tanacu, condamnări la închisoare, în funcție de gravitatea faptelor lor.
„Lungă de doi metri și jumătate și cam tot atât de lată, chilia părea o carceră umedă tocmai bună de ispășit păcate grele. Mănăstirea era săracă. Nici farfurii ca lumea nu avea, cărau apa de departe, lumina electrică nu era, iar ei îi plăceau apa caldă, și șamponul, și gustul pastei de dinți cu mentă.” (Tatiana Niculescu Bran, Spovedanie la Tanacu, p.134)
Magda Lungu, 08 martie 2019
Tatiana Niculescu Bran – „Spovedanie la Tanacu”
Editura Polirom, 2013, 216 pagini
Traducere din limba rusă de Emil Iordache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu