⧫ Doctor Jivago
Început în iarna anului 1945 și finalizat după un deceniu, romanul Doctor Jivago este povestea vieții și a iubirilor unui medic rus, care a reușit să supraviețuiască în perioada Revoluției. Plecând din Moscova în Munții Urali, cu speranța că își va pune la adăpost familia, doctorul Jivago nimerește în mijlocul conflictului dintre albi și roșii. Deși este căsătorit cu frumoasa Tonia, Iura Jivago se îndrăgostește nebunește de superba Lara, iar dragostea celor doi tineri se consumă în decorul unor vremuri memorabile, în care marea istorie și micile drame personale își dispută întâietatea.
Cu o mamă bolnavă de turberculoză, care mai tot timpul bolea, iar când nu bolea era plecată la tratament în sudul Franței sau în Italia de Nord, și un tată veșnic pe drumuri, care chefuia prin orașele Siberiei sau își făcea de cap prin străinătăți, Iura Jigavo a avut o copilărie împrăștiată prin casele unor oameni străni, care mereu se schimbau. Din ce în ce mai apropiat de fratele bogat al mamei, Nikolai Nikolaevici, Iura s-a bucurat când unchiul l-a luat cu el la Moscova și l-a lăsat în grija zăpăcitului de Fedka, apoi l-a mutat la familia profesorului Gromeko, un loc mult mai potrivit pentru adolescentul impresionabil, atras de artă și istorie. Fire melancolică, predispusă la contemplație și visare, Iura Jivago și-a uimit unchiul când a ales medicina în locul artelor, dar l-a liniștit cu rezultatele excepționale la examenele celor patru ani de Universitate. Student eminent, după terminarea medicinei, Iura gândea bine, scria foarte bine și visa la proză, o carte cu numele său pe copertă, pe care să o dedice Toniei, singura fiică a Annei Ivanovna, copila cu care s-a împrietenit de îndată ce a cunoscut-o în casa profesorului Gromeko și care între timp a crescut și a devenit o superbă domnișoară.
La fel de sensibilă ca Iura, în zilele de început ale revoluției, a sosit la Moscova, din Ural, Larisa Guichar, fata văduvei unui inginer belgian. Franțuzoaică rusificată, madame Guichar a cumpărat atelierul de croitorie al doamnei Levițkaia, situat aproape de Arcul de Trimf, și și-a înscris copila la gimnaziu, ambele cu sprijinul avocatului Komarovski, prietenul răposatului ei soț și un ajutor de nădejde. Elevă silitoare, cuminte și harnică Larisa Guichar i-a furat inima avocatului Komarovski, un bărbat frumos, al cărui păr începuse să încărunțească și care i-ar fi putut fi tată mai degrabă decât iubit. Flatată de cadourile scumpe ale avocatului și încântată de invitațiile la teatru și la concerte, Lara nici n-a băgat de seamă că scârba de Komarovski începuse asediul femeii dorite, iar când s-a trezit în brațele bărbatului, răul fusese deja făcut. Abia ieșită din copilărie, la numai optsprezece ani, Lara s-a speriat atât de tare de avansurile avocatului încât, după șase luni insuportabile, nereușind să-l alunge din viața ei cu vorba bună, și-a părăsit mama și fratele și s-a mutat la Kologrivovi, o familie cu a avere uriașă, care avea nevoie de o meditatoare pentru fata cea mică.
Departe de Komarovski și în siguranță în casa familiei Kologrivov, Lara a terminat cu bine gimnaziul, s-a înscris la cursurile superioare, ar fi absolvit cu bine și s-ar fi logodit cu Pașa, prietenul cțteva luni mai mic, dacă fratele ei Rodia n-ar fi făcut o prostie cât el de mare. Dependent de jocurile de noroc, în preajma absolvirii școlii de cadeți, Rodia pierduse la cărți șapte sute de ruble, adică toți banii pe care colegii de promoției îi strânseseră pentru a-i cumpăra un cadou directorului școlii. Înnebunit că nu poate aduna toți banii în câteva zile, Rodia îi ceru ajutorul Larei, Lara împrumută toată suma de la Kologrivov și, simțindu-se oarecum ostatică în casa bogătașului, se gândi să-i ceară avocatului Komarovski banii pe care n-ar fi reușit să-i adune nicicum. Hotărâtă să ia viața de la capăt și cu nervii întinși la maximum, Lara se apropie de Komarovski la petrecerea de Crăciun a familiei Sventițki și, enervată de comportamentul avocatului care o ignora de parcă n-ar fi cunoscut-o, trage în el cu pistolul, dar fără să-l rănească. Prezent și el la petrecere, medicul Iura Jivago o trezește pe Lara din leșinul groazei, dar nu reușește să schimbe cu ea nici trei cuvinte fiind chemat,de urgență la căpătâiul Annei Ivanovna, decedată chiar în acea noapte, din cauza unui edem pulmonar nedescoperit la timp.
Sigură pe lume după trecerea în neființă a mamei și promisă pe patul de moarte doctorului Jivago, Tonia se căsătorește cu Iura, care consideră că este mult mai bine pentru familia sa să plece din Moscova și să se ascundă în munți. Doar că, în locul liniștii după care tânjește, doctul Jivago nimerește în mijlocul conflictului dintre albi și roșii, o perioadă tulbure, care îl îndepărtează de tânăra sa soție și îl apropie de Lara, plecată din Moscova, împreună cu fetița, în căutarea soțului, Pavel Pavlovici, absolvent de filosofie, nemulțumit de căsătorie și dat dispărut, după câteva luni pe front, aproape de granița cu Ungaria. Jivago medic, iar Lara asistentă, datorită muncii lor, cei doi se întâlnesc pretutindeni, iar printre ruine și moarte, atracția dintre ei se preschimbă într-un sentiment puternic, care îi leagă la fel de mult pe cât îi chinuie pe amândoi. Zbuciumați între dragostea pentru familiile deja formate și legătura lor incestuoasă, Larisa Fiodorovna și Iuri Andreevici Jivago își consumă iubirea și își trăiesc dramele personale nereușind să fie împreună pe deplin, dar nici să se despartă așa cum se cuvine. Când împreună, când înstrăinați, cei doi amorezi, blestemați parcă de o soartă potrivnică să se caute și să nu se regăsească, se pierd, pe rând, în iureșul unei revoluții care le schimbă destinele mai repede decât pot ei să gândească.
Rămas în partea a doua a vieții și fără Tonia, și fără Lara, și fără meseria la care a renunțat de bunăvoie, Iuri Andreevici, fostul doctor Jivago, se întoarce într-o Moscovă sărăcită și o întâlnește pe telegrafista Marina, fata cea mică a administratorului Markel Șciapov, care îi va fi întâi prietenă, apoi cea de-a treia soție neîregistrată la starea civilă. Devastat de pierderea Larei, prăbușit fizic, fără un serviciu stabil și cu mințile împrăștiate, Jivago se complace într-o pseudocăsătorie cu Marina până într-o zi, în care dispare de acasă cu ajutorul fratelui vitreg și se ascunde într-un subsol pentru a putea scrie romanul la care visa din tinerețe. De negăsit pentru Marina, slăbit de sărăcie și nemulțumit de viața irosită în zadar, Jivago nu mai apucă să-și termine rmanuscrisul și cade pe stradă, într-o stație de tramvai, un loc din care nu se va mai ridica niciodată. Chemată de Evgraf Jivago la înmormântarea fratelui vitreg, Larisa Fiodorovna va fi cea care va așeza în ordine taote poeziile și prozele scrise. Câteva dintre poezille doctorului Iuri Jivago pot fi citite în ultimul capitol al acestui roman cutremurător.
„O iubea datorită liniei neasemuit de simple și avîntate cu care ea, dintr-o singură trăsătură, fusese conturată de sus până jos de către creator și în această configurație divină îi fusese întinsă sufletului lui, așa cum ți se întinde, ca să iei în brațe, un prunc strîns înfășurat în cearșaf, după ce a fost îmbăiat.” (Boris Pasternak, Doctor Jivago, p.448)
Magda Lungu, 03 martie 2019
Boris Pasternak – „Doctor Jivago”
1958/1989 - Premiul Nobel pentru Literatură
Editura Polirom, 2013, 672 pagini
Traducere din limba rusă de Emil Iordache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu